Cântăreața omorâtă cu bestialitate în propria garsonieră din București. Sfârșitul teribil al celebrei Mihaela Runceanu șoca o țară întreagă la sfârșitul anilor 80

Mihaelei Runceanu i-a fost luată viața cu sânge rece când se afla la apogeul carierei, culmea gloriei artistice. Părinții ei nu au fost consolați și aveau convingerea că omorul nu a fost pe deplin rezolvat. Criminalul a ieșit din pușcărie, reluându-și traiul undeva, departe de țară. Frumoasa tânără a fost ucisă în anul 1989, pe 30 octombrie, la numai două zile după ce a fusese bisată de mai multe ori după un concert la Sala Palatului. Avea să fie ultima ei apariție publică. La numai două zile, destinul îi era curmat la vârsta de 34 de ani în propria sa locuință.

Cântăreața omorâtă cu bestialitate în propria locuință din București

Mihaela Runceanu s-a născut în a patra zi din mai a lui 1955, la Buzău. Anul acesta ar fi împlinit 68 de ani. Cea dintâi pasiune a sa a afost vioara. Încă din copilărie. A urmat cursurile şcolii elementare de pe lângă Liceul de muzică şi arte plastice din orașul natal. Apoi, Conservatorul de muzică ”Ciprian Porumbescu” şi, în paralel, cursurile Şcolii Populare de Artă din Capitală.
Imediat după terminarea școlii avea să se lanseze cu succes în lumea muzicii ușoare și să câștige concurs după concurs. În 1975, la 20 de ani, primește trofeul Festivalului „Steaua litoralului” de la Constanţa. Își face debutul la radio cu o piesă, în primă audiţie, semnată de compozitorul George Grigoriu.

Un an mai târziu, pe 8 aprilie, a participat la un spectacol organizat în sala de concerte a Radioteleviziunii alături de unii dintre cei mai în vogă cântăreţi ai momentului. „Acesta a fost adevăratul meu debut ca solist profesionist de muzică uşoară”, avea să spună Mihaela Runceanu, conform newsweek.ro.

Cod roșu de viscol și ninsori abundente în România, emis de meteorologii de...

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

Noaptea fatală

În 1989, Mihaela Runceanu l-a chemat pe criminal în garsonieră. Individul îi furniza casete video. Ucigașul a tăiat o bucată din cablul de la telefon și după câteva clipe a încercat s-o stranguleze. Trezită din somn, s-a apărat cât a putut, luptând pentru viață. Nu a avut nicio șansă. După ce și-a încheiat oribilul act, criminalul a luat tot ce era mai de preț din casă. A mers în balcon, acolo unde cântăreața avea depozitate mai multe canistre pline cu benzină. A turnat lichidul inflamabil peste cadavru și i-a dat foc. A părăsit locuința, pentru a merge la iubita lui din acel moment.

După mai puțin de 36 de ore de la abominabila faptă, cercul suspecţilor s-a restrâns la o singură persoană, pe numele ei, Daniel Cosmin Ştefănescu. Era un tânăr de 21 de ani care îi aducea cântăreţei discuri, casete cu muzică și filme video. Anchetatorii au ajuns la concluzia că scopul crimei a fost jaful. Probele o dovedeau fără echivoc, iar ucigașul și-a recunoscut fapta. Daniel Cosmin Ştefănescu furase din casa

Mihaelei Runceanu mai multe obiecte, găsite ulterior în locuința pe care o împărțea cu concubina lui.

Verdictul, 25 de ani după gratii

Totuși, a urmat o eliberare controversată. Criminalul Daniel Ștefănescu provenea dintr-o familie de oameni influenți ai perioadei regimului ceaușist, ceea ce i-a adus în ultimă instanță o grabnică ieșire din pușcărie. „Tatăl acestuia era director în Ministerul Petrolului, iar mama, profesoară la Facultatea de Petrol și Gaze din Ploiești. Aparțineau elitei comuniste. Aceeași din care făcea parte și Ion Iliescu, cel care l-a grațiat „din greșeală“. Căci Ștefănescu ar fi trebuit să facă 25 de ani de închisoare, dar a făcut doar 17”, menționează curentul.info. După constatarea erorii judiciare, a fost reîncarcerat. A mai ispăşit un an și patru luni din pedeapsă, după care a fost eliberat pentru bună purtare.

Ucigașul era tatăl unei fete care nu l-a recunoscut

„Aveam șapte ani când am aflat că tatăl meu e criminalul Mihaelei Runceanu. Atunci n-am înțeles mare lucru, eram mică. Dar nici n-am povestit cuiva despre asta, mi se părea totuși grav. Mi s-a părut un tip liniștit, care nu bea alcool și vorbește frumos. A fost și la ziua mea cu câțiva ani în urmă. A băut o cola și atât. Am păstrat o vreme legătura, dar acum e plecat în Anglia și nu am mai dat de el. Poate o să mai vină, poate o să vrea să-și cunoască nepoții’, declara fiica lui Daniel Cosmin Ștefănescu pentru Libertatea.

După ieșirea din închisoare, a încercat să se angajeze la un magazin de haine din București, numai că lumea a început să îl recunoască. După un timp, câțiva prieteni l-au ajutat să plece în Anglia și să lucreze la un depozit.

Spusele unor magistrați despre criminal

Judecătorul Turianu, cel care l-a condamnat, a mărturisit că bărbatul i-a spus în privat, în cabinetul lui, că nu el a fost cel care a omorât-o pe Mihaela. Procurorul care a instrumentat cazul a expus cuvintele pe care i le-a spus ucigașului: „La final i-am spus că el nu a făcut nimic rău până atunci, doar că a ucis o privighetoare. Acest lucru a fost singura jignire pe care i-am adus-o. El s-a apucat să plângă. Dar în rest nu a fost niciodată constrâns şi nimeni nu s-a purtat urât cu el. Mă uimeşte tupeul lui, dar e normal că încearcă să-şi construiască ceva. El a furat nişte bunuri de la Mihaela şi le-a vândut. Mi se pare ceva incredibil. Am soluţionat 1.000 de omoruri şi nu am greşit”.

Părinții victimei erau convinși că a existat un complice

Atât tatăl, cât și mama Mihaelei, au avansat ideea că, în noaptea crimei, în garsoniera fiicei lor nu a fost un singur criminal. „Ne-a întrebat (un vecin al Mihaelei n.red.) dacă putem veni la Bucureşti, că «e o situaţie. S-a întâmplat ceva cu Mihaela». N-a pomenit nimic de starea ei, dacă e la spital sau… Nu ştia cum să-mi spună. Imediat m-a fulgerat gândul că nu mai este. Am plecat într-un suflet şi, când am ajuns, scara blocului era plină de lume”. „Am plâns zece ani zi de zi”, spuneau bătrânii, care n-au găsit niciodată iertare pentru uciderea unicului copil. Durerea părinţilor ei nu s-a stins, însă, niciodată. „N-avem puterea şi nu ne-am gândit vreodată la o posibilitate de răzbunare”.

Lucrurile ei, de care n-au putut să se despartă, le vorbesc despre tot ce s-a întâmplat în urmă cu peste trei decenii. Părinţii le-au aşezat cu grijă într-o casă devenită muzeu.