Tenebrele din biografia lui Ion Iliescu, fostul președinte al României. Secretele familiei au ieșit la iveală

Omul care în noaptea de 22 decembrie 1989 susținea într-un discurs că acea „clică a lui Ceaușescu a întinat numele Partidului Comunist Român și memoria celor care și-au dat viața pentru cauza socialismului în această țară” are o biografie încâlcită, confuză, dificil de urmărit. Totuși, este fără de tăgadă faptul că și-a pus amprenta pe istoria țării, într-un moment de răscruce al ei. Nonagenarul (93) Ion Iliescu se află în centrul unor dosare penale aflate pe rolul justiției române.

Tenebrele din biografia lui Ion Iliescu

Crescut de mătuşa sa, Ion Iliescu a urmat anii de şcoală primară în oraşul natal Oltenița, după care a urmat studiile secundare în Bucureşti, la Liceul Industrial-Polizu, Liceul „Spiru Haret” şi Colegiul „Sfântul Sava”. În această perioadă s-a numărat printre fondatorii Uniunii Asociaţiilor Elevilor din România. Era anul 1948.

Doi ani mai târziu, Iliescu este admis la Institutul Politehnic din Bucureşti, unde studiază hidroenergia şi gospodărirea apelor. Faptul că mătuşa sa era menajeră în casa Anei Pauker l-a ajutat să obţină sprijinul acesteia pentru a-şi continua studiile la Institutul Energetic din Moscova, între 1950-1954, potrivit medium.com

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

Și să mori e SCUMP în Cluj-Napoca. Cu cât se vinde un loc...

În timpul șederii sale în URSS, a fost secretar al „Asociației Studenților Români”. Se afirma că îl cunoștea pe Mihail Gorbaciov, cu toate că atât el cât și viitorul lider de stat sovietic au negat, de mai multe ori, acest lucru.

Cu toate precizările celor doi, în 1990, în revista Paris Match s-a scris că Nicolae Ceaușescu era convins că ar fi existat o conexiune între ei, deoarece în timpul vizitei lui Gorbaciov în România, din iulie 1989, Iliescu a fost trimis în afara Bucureștiului pentru a preveni orice contact cu președintele sovietelor. Ion Iliescu este căsătorit din 1951, însă nu a devenit tată, pentru că soția sa a avut 3 pierderi de sarcină.
Analistul politic Serban Oproiu a reconstituit biografia fostului președinte al României, Ion Iliescu, si prezintă date mai putin cunoscute din viata celui care a condus țara după Revoluția din 1989.

(VEZI AICI: ION ILIESCU SE CONFRUNTĂ CU GRAVE PROBLEME DE SĂNĂTATE. FOSTUL PREȘEDINTE AL ȚĂRII NU S-A PREZENTAT LA AUDIERI)

Bunicul, un bolșevic urmărit de poliția țaristă

Vasili Ivanovici a fost un evreu rus, bolsevic, un puscarias periculos care a fugit din Rusia si a fost în atenția poliției țariste. S-a stabilit în Oltenița, în 1895 ca argat și băiat de prăvălie la un grec, poreclit Țăndărică, de pe strada Heliade Radulescu nr.1. Acesta și-a schimbat numele pentru a-și ascunde originea, așa cum se obișnuia după începutul secolului trecut.

S-a încurcat cu Maria Savu, sora cârciumarului Anghel Savu, proprietarul speluncii de pe strada I. H. Radulescu, nr. 2, cu care s-a căsătorit în1901. Anghel Savu era român, fugit fraudulos din Bulgaria. Traversase Dunărea și s-a stabilit în Oltenița. El le-a ridicat Mariei și lui Vasile o dugheană unde vindeau diverse lucruri, pe strada I.H. Rădulescu, nr. 6–8. Vasili Iliescu, fost Ivanovici si Maria, fostă Savu, au avut doi băieți si două fete: Alexandru, tatăl lui Ion Iliescu, Eftimie, viitorul călău al poporului român, Aristița și Verginia. Vasili Ivanovici a fost foarte bun prieten cu Constantin Dobrogeanu- Gherea, evreu venit din Rusia, pe numele sau real, Katz.

Decret Regal de „parașutare”

George Călinescu precizează în „Istoria Literaturii Române”: Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia în mod suspect si ilicit, «parașutat», a fost împământenit prin Decret Regal, din eroare și diversiune, susținut fiind chiar de către Titu Maiorescu!” Complet diferit de minciuna promovată de Ion Iliescu în presă, conform căreia sugera că bunicul lui, ar fi un țăran, pe nume Păun, de lângă Oltenița.

O mamă vitregă, spion pentru ruși

Mama vitregă a lui Ion Iliescu a fost, după 1944, servitoarea și bucătăreasa Anei Pauker. Odată venit la putere, Gheorghiu Dej a alfabetizat-o- pentru că nu știa carte-și a trimis-o la Agenția Economică a României de la Sofia, unde a stat un timp mai îndelungat. Din capitala Bulgariei, Gheorghiu Dej a avansat-o si i-a găsit loc la Moscova, la aceeași Agentie. Însă, dupa scurt timp, avea să fie deconspirată ca spion. La cererea sovieticilor a fost retrasă, adusă în țară și numită director general la Vămile Române, de unde a ieșit la pensie.

Marița Iliescu s-a prezentat oficialităților cu un carnet de luptător în Războiul Civil din Spania (alaturi de Walter Roman), la Asociația Luptătorilor Antifasciști, pentru a se înscrie ca membru. Deși un fals, faptul s-a realizat la interventia lui Ion Iliescu. Tovarășa a beneficiiat de multe și mari drepturi necuvenite.Ulterior, la receptiile date de către Ceaușescu, Ion Iliescu nu a mers niciodată cu sotia sa, Nina (născută Bercovici), ci cu Marița, mama lui vitregă.

(NU RATA: „COPILUL DE SUFLET” AL LUI ION ILIESCU ANULEAZĂ TOATE ZVONURILE DESPRE SĂNĂTATEA PREȘEDINTELUI: „SUNT LUCRURI ANORMALE PENTRU NOI, DAR PENTRU VÂRSTA LUI…”)

Unchiul lui Iliescu, un criminal de profesie pe vremea lui Dej

Unchiul lui Ion Iliescu, fratele lui Alexandru Iliescu, fost ofițer de securitate, a participat la represiunea și decimarea elitei poporului român, în timpul dictaturii lui Gheorghiu Dej, fiind adjunctul satrapului Alexandru Draghici, ministru de Interne în acea perioadă. După moartea lui Stalin în 1953, acelasi Dej l-a demis și l-a numit director la Fabrica de Încălțăminte, „Pionierul“. Bântuit de năravul alcoolului, într-o altercație specifică bețivilor, l-a ucis pe seful cantinei. A fost arestat și condamnat la 17 ani de închisoare. Se pare ca acolo si-a aflat sfârșitul. Este de remarcat că Ion Iliescu și-a ascuns cu dârzenie originea compromițătoare, lucru firesc din punctul lui de vedere, în fața poporului român, pe care a reușit să-l conducă după 1989.

Bunicul lui Iliescu și statutul său ilegal în România

Investigatiile întreprinse pentru perioada 1901-1902 nu au condus la concluzia că ar fi existat un decret regal de împământenire a lui Vasili Ivanovici, așa cum s-a făcut în cazul lui Dobrogeanu -Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici și alții. Se poate concluziona că Vasili Ivanovici, decedat la Oltenița în 1965, la vârsta de 88 ani, a fost evreu basarabean, născut în jurul anului 1877, stabilindu-se fără baze legale, în lipsa cetățeniei, la Oltenița.

Ion Iliescu, fiul unei femei de etnie romă

Tatăl lui Ion Iliescu, Alexandru, băiatul cel mare al lui Vasili Ivanovici-liescu apoi, s-a născut în Oltenița în 1901. S-a căsătorit în 1929 cu Maricica, o femeie de origine bulgară, din neamul căldărarilor, analfabetă, care vorbea prost românește. Ea este mama naturală a lui Ion Iliescu. Maricica, era fata lelei Stoica, romă din Oltenița, venită din Bulgaria și locuia într-o cocioabă insalubră, pe o strada paralela cu I. H. Rădulescu. Nu se cunoaște cine era tatăl ei. Viitorul șef de stat al României, Ion Iliescu, s-a născut in aceste conditii, în data de 3 Martie 1930. În același an, tatăl său, a fugit în Uniunea Sovietică, unde a stat până în 1935. Maricica, mama adevărată a lui Ion, a murit în 1932, fiind înmormântată la Oltenița.

Conspirator împotriva României

Transfugul Alexandru Iliescu a practicat în URSS o intensă activitate conspirativă împotriva României, fiind Kominternist, NKVD-ist trădător, omul casapului I.V. Stalin. Casa lui din Oltenita era casa conspirativă a Kominternului și a NKVD-ului. În Uniunea Sovietică, a avut tot soiul de ocupații printre care cea de hamal. Se pare că a avut și copii nelegitimi. În anul 1935, a revenit în România. Aici a fost condamnat la 12 ani de închisoare, pentru tradare de țară, deoarece milita pentru dezmembrarea statului și trecerea Basarabiei în componența URSS. A executat sentința cu intermitență. În pușcărie a fost turnător la poliție. În aceeași perioadă, Alexandru Iliescu a avut o relație cu Maria, nevasta unui coleg de celulă, Ivanus, un bolșevic primejdios. Cu ea a făcut un copil din „flori”: Eugen, frate vitreg al lui Ion Iliescu, securist adus în coșciug metalic sigilat, din Orientul Mijlociu.

Referitor la părintele său, Ion Iliescu declara în decembrie 89: „Ceaușescu, în tinerețea lui, l-a cunoscut pe tatăl meu. Era în relații mai apropiate cu fratele mai tânăr al tatălui meu. El m-a tratat cu simpatie, m-a încurajat, m-a sprijinit, el m-a propulsat, în 1971, ca secretar general al Comitetului Central. Am fost ministru pentru Problemele Tineretului”.

Alexandru Iliescu, a decedat la Oltenița, la o manifestare de 1 Mai, în tribună, beat, cu o sticlă de băutură în mână.