Caz unic în istorie. Englezoaica Ellen Sadler a dormit aproape 10 ani. Tânăra s-a pus în pat în anul 1871, la vârsta de 12 ani și s-a trezit abia la 21 de ani. Stră-strănepoata ei a povestit toată întâmplarea.
Ellen Sadler a dormit mai bine de nouă ani, deoarece ar fi suferit de o boală neidentificată la acea vreme, boală din cauza căreia a dormit timp de nouă ani, conform informațiilor strânse un secol și jumătate mai târziu de stră-strănepoata sa.
Tânăra s-a născut pe 15 mai 1859, într-un oraș din Anglia, Turville, și era al zecelea copil al unei familii cu 12 membri. Ellen era un copil tăcut, cea mai mare parte a timpului, cuminte și gânditoare, și se știa despre ea că era visătoare și avea o atitudine apatică, în general, care putea fi chiar îngrijorătoare.
Ellen a avut mereu o expresie distantă și melancolică. Ea reușea să își convingă frații și surorile să o lase în pace cu propriile gânduri. Nu voia să participe la jocurile lor copilărești. Nu avea prieteni și cea mai mare parte a timpului ea stătea la geamul dormitorului și se uita la lumea de afară.
Admira foarte mult lucrurile sacre și era mereu bună și ascultătoare, dar o neliniștea pe mama ei că stătea cu orele în fața focului, cu capul în palme, uitându-se la flăcări și urmărind urmele care dansau pe pereți.
La vârsta de 11 ani, Ellen a trebuit să înceapă să lucreze, pentru a ajuta la cheltuielile casei. Părinții au trimis-o în Marlow pentru a se face bonă pentru o familie cu doi copii mici.
CITEȘTE ȘI: CELINE DION SUFERĂ DE O BOALĂ CUMPLITĂ! ”ARE DURERI FOARTE MARI”
Nu a lucrat foarte mult, deoarece a început să aibă episoade de somnolență care au devenit cu timpul din ce în ce mai frecvente, și a devenit atât de „proastă și nefolositoare”, cuvintele folosite la acea vreme, încât angajatoarea sa a fost nevoită să renunțe la ea.
După ce a fost concediată, fata a început să se plângă că o doare constant capul, că e mult mai mult decât o durere de cap obișnuită.
Părinții s-au îngrijorat și au trimis-o la un medic din Marlow care i-a pus diagnosticul de „abces”. Ea a fost internată la spitalul din Reading timp de 17 săptămâni și, pentru că se simțea mai bine, a fost externată și a ajuns înapoi acasă pe 28 martie 1871. Două zile mai târziu, Ellen s-a dus la culcare și nu s-a mai trezit, decât la aproape 10 ani distanță.
Stătea atât de liniștită, aproape moartă, că numai respirația, aproape imperceptibilă, era singurul lucru care indica faptul că e încă în viață.
Așa a început ceea ce chiar marele ziar „The Times”, a numit „unul dintre cele mai uluitoare, inexplicabile fenomene fiziologice”.
În scurt timp, medici și mici nobili au început să se înghesuie în Turville ca să o vadă pe fata adormită, iar mama ei nu s-a arătat deloc deranjată, dimpotrivă, chiar a încurajat vizitele. Ceea ce a fost ciudat la un moment dat a fost că ea a zic că cea mică nu poate să fie văzută, că trebuie să o pregătească.
Când au ajuns să o vadă, Free Press (presa liberă – n.r.) a vremii a relatat că fata era culcată pe partea ei strângă, cu o mână pe perna de sub capul ei. Mulți cereau u șuviță din părul ei ca amintire și au primit, până la un moment dat, când „stocul” era pe terminate.
Ce era ciudat e că ea avea un ritm al respirației regulat și normal, pielea era mătăsoasă, corpul era cald, iar pulsul cam ridicat pentru cineva care dormea.
Corpul îi era flexibil, iar tălpile și picioarele erau singura parte rece a corpului. Mama ei I punea o sticlă cu apă caldă între ele pentru a-I ține de cald.
Într-un final, s-a decis ca sora ei să aibă grijă de ea. Apoi un lucru ciudat s-a întâmplat. Cinci luni mai târziu, Ellen a început să dea semne că se trezește. De Revelionul din 1880, mai mult de nouă ani după ce adormise, Free Press a dat știrea că în sfârșit fata din Turvilla s-a trezit, că era conștientă și că vorbea.
Ellen avea 21 de ani, dar vorbea și se purta ca un copil. Nu avea nicio amintire din cei nouă ani ciudați. După de s-a readaptat la lumea reală, Ellen a plecat să stea cu o mătușă de-ale ei, doamna Blackwell și și-a câștigat traiul lucrând cu mărgele. După câțiva ani s-a măritat cu un fermier și s-a mutat din district, apoi a murit în anonimat.
”Suferea ea de narcolepsie, „boala somnului”? La acea vreme, doctorii nu aveau cum să știe despre această maladie și nu sunt siguri despre asta în zilele noastre. Ca în cazul multor mistere ciudate, nu vom cunoaște niciodată adevărul”, a mai scris stră-strănepoata ei.
VEZI ȘI: BOALA RARĂ DE CARE SUFERĂ CABRAL. DIN PĂCATE, I-A TRANSMIS-O ŞI FIICEI SALE, NAMIKO