Marile firme europene și japoneze precum Thomson, Sharp, Telefunken, Grundig, Blaupunkt sau Sanyo sunt acum doar mărci comerciale în mâinile conglomeratelor chineze.
Chiar dacă în România, din pricina regimului comunist, televizoarele color au venit mai târziu decât în vestul Europei, anii 80 și, mai ales, anii 90, au coincis cu o avalanșă de branduri te televizoare color care ajungeau în casele românilor. La scurt timp după apariția playerelor video, aceste branduri au devenit și mai populare în casă. Ecranele lor erau văzute ca un simbol al progresului tehnologic de neegalat într-o țară aflată într-o perioadă de lipsuri, în care antenele parabolice erau singurele care mai aduceau oarecare alinare. Aproape toate au venit din Germania și Japonia. Deținerea unuia dintre dispozitivele lor era un simbol de statut în România aflată la început de tranziție. Thomson, Sharp, Telefunken, Grundig, Blaupunkt, JVC, Sanyo, Philips, Toshiba… Vă amintiți?
Astăzi și, în mod ciudat, aproape toți acei producători supraviețuiesc, dar prezența lor este redusă pe piața televizoarelor. Majoritatea păstrează doar marca comercială a cărei utilizare a fost achiziționată de mari conglomerate electronice chinezești, cum ar fi TCL sau Hisense sau Vestel din Turcia.
Astăzi, piața de televiziune este dominată de mărci asiatice care fie nu existau, fie abia erau cunoscute când giganții europeni dominau vânzările de ecrane mici în secolul al XX-lea. Companiile coreene Samsung și LG și, cu mult în urmă, japoneza Sony, alcătuiesc astăzi un triumvirat care domină 40% din vânzările mondiale de televizoare, le gasiti pe Emag. În spatele lor se află giganții chinezi Hisense și TCL, dar, ca și în cazul telefoanelor mobile, creșterea lor în ultimii ani este atât de spectaculoasă încât nimeni nu poate fi sigur că nu își vor detrona în curând rivalii coreeni.
Dar ce s-a întâmplat cu mărcile cu care am descoperit televiziunea color?
Thomson
Fondată de un inginer american (Elihu Thomson) la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar a devenit o companie publică franceză de electronică. Printre reperele sale istorice se numără prima transmisie în direct a unui program radio din 1922, primele brevete pentru tehnologiile radar din 1934 sau transmisia exclusivă Eurovision a încoronării reginei Elisabeta a Angliei în 1953.
Cele mai mari contribuții ale sale în domeniul televiziunii au fost invenția Secam, primul standard european de televiziune color și primul televizor cu conexiune la internet.
În ciuda acestui fapt, în anii 1990 a intrat într-un declin de neoprit. În 1995, guvernul conservator al lui Alain Juppé a vrut să scape de el pentru prețul simbolic al unui franc pentru a scăpa trezoreria publică de pierderile sale grele. În cele din urmă, compania chineză TCL International Holding a achiziționat-o, pentru a comercializa sub marca sa și cea a Pioneer – un alt istoric în declin – televizoarele pe care le vinde în Europa. Cu toate acestea, zilele sale pot fi numărate, deoarece TCL este din ce în ce mai prezent pe piața europeană cu propriul său brand.
Sharp
Originea sa a fost un atelier de catarame fondat în 1912 la Tokyo, care ulterior a vândut „creioane întotdeauna ascuțite” (always shap, în engleză), de la care și-a luat numele. După al doilea război mondial, a devenit unul dintre primii producători de televizoare din lume. A introdus tehnologia LCD și în 2015 a introdus primul televizor 8K, când restul producătorilor abia produceau încă 4K. De atunci, a fost afectat de probleme financiare până când în 2016 Foxconn-ul taiwanez a venit sa salveze brand-ul și a achiziționat 66% din producătorul japonez pentru 388,8 miliarde de yeni (3,065 milioane de euro). A fost o lovitură pentru mândria industriei electronice japoneze care a văzut una dintre emblemele sale căzând în mâinile chinezești. Nu este surprinzător că Foxconn este cel mai mare producător mondial de echipamente electronice. Produce sau asamblează iPhone și iPad pentru Apple, precum și Kindle, PlayStation, Xbox și GoPro, printre multe altele.
Grundig
Apărut din cenușa industrială din cel de-al doilea război mondial, a sculptat o nișă doar pentru sine datorită echipamentelor sale radio, deși a devenit cel mai mare producător de televiziune din lume la sfârșitul anilor 1960. Marca sa era un simbol al ingineriei germane și modelele sale erau printre cele mai populare și în România anilor 90. În 2004, a fost achiziționat de grupul turc Arçelik, care l-a adăugat la catalogul său de mărci de electronice de larg consum (Beko, Defy, Arctic, Blomberg, Elektrabregenz, Leisure, Flavel și Altus).
Telefunken
Telefunken este o altă bijuterie istorică a industriei electronice germane. Născut în zorii secolului al XX-lea, a fost un pionier în dezvoltarea ingineriei radio și a comunicațiilor fără fir. În anii 1970, a devenit una dintre cele mai bine vândute mărci datorită primelor sale televizoare color bazate pe sistemul PAL. Fuzionat cu AEG, a devenit un gigant industrial cu 125.000 de angajați, până la punctul în care falimentul său din 1982 a fost o tragedie pentru Republica Federală Germană de atunci. În 2005, a fost creată compania Telefunken Licenses GmbH, cu scopul unic de a acorda licențe pentru utilizarea denumirii comerciale. În prezent, aproximativ 35 de companii s-au alăturat acestei alianțe, dar vânzările produselor lor, care au doar numele în comun, sunt scăzute.
Blaupunkt
Blaupunkt are o poveste foarte asemănătoare cu Telefunken. Născut în 1923 în Germania, a dezvoltat aparate de radio și căști, deși în istoria modernă s-a remarcat prin dispozitivele sale pentru mașini, fiind primul brand care a produs un radio (1932) și un CD player pentru mașini (1983). Televizoarele lor au fost de nivel mediu, dar au avut succes, mai ales pentru acea clasă muncitoare care nu-și putea permite un Philips sau un Grundig de multe ori. Controlat până în 2008 de concernul Bosch-Siemens, a fost vândut grupului de investiții Aurelius AG. Nu a durat mult pentru a transfera producția către producători terți – în principal chinezi – până când în 2016 a fost declarată falimentată și lichidată. Dar la fel ca la Telefunken, proprietarul său a creat în 2010 o comunitate de mărci (International Brand Blaupunkt), astfel încât orice producător electronic să poată licenția și produce produse sub numele său. Sunt televizoare ieftine care sunt produse în principal în India și China.
Sanyo
Sanyo a început ca producător de faruri pentru biciclete. În anii cincizeci s-a remarcat în domeniul radioului (a făcut primul radio din plastic), dar ceea ce l-a făcut celebru au fost playerele Walkman. De asemenea, a fabricat televizoare până în 2009, când Panasonic a cumpărat compania și și-a dedicat marca comercializării televizoarelor în zonele în care nu era prezentă. La fel ca multe alte mărci, acum caută să supraviețuiască grație acordului cu Roku TV, care oferă sistemul de operare televizoarelor sale (un fel de Android pentru televiziune), evitând costurile de dezvoltare.
Toshiba
De asemenea, brandul japonez Toshiba a cunoscut o soartă similară. Deconectată de conglomeratul industrial care fabrica totul, de la computere la echipamente de aer condiționat, divizia sa de televiziune a fost achiziționată de Hisense din China la sfârșitul anului 2017.