Deși avea doar 1,76 metri, Ladislau Kubala a fost o adevărată forță a naturii, un pachet de mușchi pe care „nu îl puteai pune jos nici măcar cu o ghiulea”, după cum afirma Alfredo Di Stefano. Încă de la primele meciuri, el s-a distins prin faptul că făcea lucruri pe care nimeni nu le mai văzuse înainte: până și penalty-urile le executa diferit, ratând unul singur în întreaga carieră, iar când bătea loviturile libere, le tăia tuturor respirația prin felul în care trimitea mingea cu efect peste zid.
„Nimeni nu mai văzuse înainte ca mingea să treacă peste zid. Kubala a făcut asta. A fost un fotbalist extraordinar care a adus în Spania o serie de inovații impresionante. El reunea puterea fizică cu tehnica excepțională. Dintre toți jucătorii pe care i-am văzut, și am văzut o grămadă, el este cel mai bun al tuturor timpurilor”, și l-a reamintit Luis Suarez pe fostul său coechipier de la Barca.
Cel mai bun prieten și coechipier, Gustavo Biosca, a spus: „Când se afla pe teren, aveam sentimentul că nu putem pierde. Domina jocul și mingea. A creat o atmosferă de optimism, o mentalitate de învingători pentru că știam că în orice moment poate ajunge în situație de unu la unu cu portarul advers și să înscrie. Era extrem de rapid, deși cântărea 78-80 de kilograme, nimeni din echipă nu era mai rapid decât el. A transformat fotbalul.”
Iar toate acestea au fost posibile în ciuda unei vieți extrasportive tumultuoase cu numeroase nopți albe. Dacă nopțile erau memorabile, la fel erau și diminețile de după, când tratamentul de revenire din starea de mahmureală era alcătuit dintr-un duș rece, un somn pe masa de masaj, o cafea cu aspirină sau chiar cu coniac „pentru a face motorul să toarcă” și apoi, gata de joc! Legendară a fost reacția lui Kubala în timpul unei deplasări în Las Palmas, în Insulele Canare, când antrenorul de atunci al Barcelonei a anunțat că, dacă prinde vreun jucător că pleacă din hotel, îl va amenda cu o mie de pesetas. Maghiarul a scos pe loc din buzunar banii și i-a înmânat, spunându-i: „Am rezolvat cu permisia!” La fel au stat lucrurile într-o altă deplasare, când a fost întrebat de un vameș dacă are bunuri de declarat, iar Laszlo i-a arătat stomacul, spunând: „Da, doi litri de whisky!”
P.S. Povestea completă a lui Laszlo Kubala poate fi citită în ediția a doua a cărții „100 de fotbaliști legendari”, care va apărea în acest an.