Rivalitățile din fotbalul sud-american sunt printre cele mai aprige din întreaga lume. Nu întâmplător, fiecare derby din Argentina poartă denumirea de Clasico. Dar nicio confruntare locală nu a atins nivelul ostilităților dintre Racing Club și Independiente. Și asta, mai ales după cele petrecute în 1967, când tensiunile dintre cele două combatante din El Clasico de Avellaneda au atins punctul culminant.
Independiente a fost primul club din Argentina care a câștigat Copa Libertadores, în 1964 și 1965, dar Racing a fost cea care a intrat în istorie drept prima echipă din Țara Tangoului devenită campioana mondială a cluburilor, în urma victoriei din finala Cupei Intercontinentale în fața lui Celtic Glasgow. Câștigătoare a titlului național în 1966, La Academia a fost de neoprit și anul următor, când a triumfat, în premieră, în Copa Libertadores, după victoria cu 2-1 în finala cu Nacional Montevideo, după trei jocuri. În primele două confruntări, scorul a fost egal, 0-0, iar trofeul s-a decis într-un al treilea duel.
La fel au stat lucrurile și în Cupa Intercontinentală, după ce Celtic a învins pe Hampden Park cu 1-0, iar Racing s-a impus cu 2-1 pe El Cilindro. Cum în acea vreme, golurile înscrise în deplasare nu contau, a fost nevoie de un al treilea meci, desfășurat la Montevideo, pe Estadio Centenario, și câștigat de argentinieni cu scorul de 1-0. A urmat o sărbătoare fără margini în cartierul Avellaneda în rândul fanilor lui Racing Club, spre marea disperare a rivalilor de la Independiente, care au luat imediat măsuri. În timp ce jucătorii alb-albaștrilor celebrau succesul colosal repurtat, câțiva suporteri ai „diavolilor roșii” s-au strecurat pe stadionul lui Racing, situat la doar câteva sute de metri de propria arenă, și au îngropat șapte pisici moarte sub gazon! În urma acestui ritual, ei au aruncat un blestem cumplit asupra celor de la Racing Club, care a funcționat mai bine decât s-ar fi așteptat cineva.
Din acel moment, lucrurile au mers din rău în mai rău pentru La Academia, care a devenit de nerecunoscut în comparație cu forța deosebită arătată până în momentul câștigării Cupei Intercontinentale. An după an, performanțele sale au fost din ce în ce mai slabe, iar în 1976, la nouă ani după ce era campioana Americii de Sud și cea mai bună echipă din lume, Racing a ajuns la doar un punct de retrogradare!
Multă vreme, fanii au crezut că este vorba doar de o serie incredibilă de ghinioane, însă, curând, au simțit că este ceva necurat la mijloc și au aflat de ritualul făcut de suporterii rivali. Așa că, în speranța ruperii blestemului, peste 100 de mii de susținători ai lui Racing Club și-au unit forțele pentru a găsi osemintele celor șapte pisici și de a exorciza demonii. Însă, în ciuda numărului lor uriaș și al tuturor eforturilor, aceștia au găsit doar șase din cele șapte feline îngropate sub terenul de joc.
Doar că blestemul a continuat să o țină pe Racing departe de marile realizări din trecut! Cu excepția Supercopei Libertadores, competiția care le reunea pe fostele câștigătoare ale Copei Libertadores câștigată la prima ediție, în 1988, La Academia tot nu s-a mai putut lipi de vreun trofeu până la sfârșitul secolului XX!
Abia pe 1 ianuarie 2001, destinul lui Racing avea să se schimbe odată cu numirea unui nou antrenor, Reinaldo Merlo. Prima lui solicitare a fost găsirea cu orice preț a ultimului schelet de pisică pentru îndepărtarea blestemului. Astfel, gazonul a fost îndepărtat complet și tot pământul de sub el a fost dezgropat și răscolit până când a fost găsită și cea de-a șaptea felină! Toată această operațiune a adus, într-un final, succesul așteptat. Cu un gazon nou, Racing a câștigat chiar în acel an 2001 primul său trofeu de campioană din ultimii 34 de ani!