Lumea tenisului este încărcată de realizări precoce și titluri ale unor tineri veniți parcă de nicăieri, dar niciuna dintre acestea nu au fost la fel de impresionante precum cele ale lui Bjorn Borg, un tip aparent lipsit de emoții atunci când se afla pe terenul de joc.
Palmaresul conține șase titluri la Roland Garros, cinci la Wimbledon și o Cupă Davis cucerite pe durata unei cariere de numai șapte ani. Dar mult mai important decât trofeele sale a fost felul în care a polarizat tenisul în anii ’70. A dominat Wimbledon-ul așa cum nimeni nu o mai făcuse din faza de pionierat a sportului alb, la sfârșitul secolului XIX, prin câștigarea a cinci titluri consecutive între 1976 și 1980.
Borg deține și în prezent câteva recorduri extraordinare în tenis, precum procentajul victoriilor de aproape 90 la sută în competițiile majore, faptul că trei din cele 11 trofee de Grand Slam au fost obținute fără pierderea vreunui set (la Wimbledon, în 1976, și la Roland Garros, în 1978 și 1980), și cele trei duble consecutive Roland Garros – Wimbledon între 1978 și 1980.
La 15 ani, Borg a debutat în Cupa Davis cu o victorie obținută în cinci seturi în fața neo-zeelandezului Onny Parun, iar în același an 1972, a cucerit titlul la juniori de la Wimbledon și renumitul turneu Orange Bowl, destinat jucătorilor sub 18 ani. În 1973, a trecut la profesioniști și, în luna aprilie, a atins prima sa finală din circuit, la Monte Carlo, unde a fost învins de Ilie Năstase.
Primul său titlu ATP l-a cucerit la Open-ul Noii Zeelande, în luna ianuarie, triumf urmat de cele de la Londra și Sao Paulo. Chiar înaintea împlinirii majoratului, Borg a câștigat primul lui trofeu de top la simplu, învingându-l în finala de la Monte Carlo pe liderul mondial și deținătorul titlului, Ilie Năstase. Astfel, el devenea cel mai tânăr campion din istoria turneului din principatul monegasc.
Bjorn Borg a atins apogeul carierei sale între 1978 și 1980, timp în care a cucerit de câte trei ori titlul la Roland Garros și Wimbledon. În 1978, s-a impus pe zgura de la Paris fără a pierde vreun set, performanță pe care au mai realizat-o doar Ilie Năstase, în 1973, și Rafa Nadal, de trei ori.
Meciul care a pus punct activității la cel mai înalt nivel a lui Borg a fost finala US Open din 1981, pierdută în fața aceluiași John McEnroe. Suedezul a plecat de pe teren imediat după terminarea partidei, chiar înaintea ceremoniei de premiere și a conferinței de presă, și s-a îndreptate direct spre aeroport! În 1982, a jucat la un singur turneu, fiind eliminat în sferturi de Yannick Noah, iar în ianuarie 1983, a șocat întreaga lume anunțându-și retragerea la numai 26 de ani! Deși chiar McEnroe a încercat să-l convingă să revină asupra deciziei și de a-și duce mai departe rivalitatea, Bjorn Borg a fost de neînduplecat.
Povestea pe larg a carierei lui Bjorn Borg poate fi citită în cartea „100 de sportivi legendari”, care va apărea în acest an.