Primul campion olimpic la categoria supergrea devenit campion mondial al greilor profesioniști, Lennox Claudius Lewis este considerat de numeroși specialiști unul dintre cei mai buni pugiliști ai tuturor timpurilor. El a fost primul boxer britanic din secolul XX care a deținut titlul de campion absolut al categoriei grea de la Bob Fitzsimmons, din 1899 încoace.
Câștigător al aurului olimpic în 1988 la Seul, Lennox Lewis și-a construit o carieră strălucitoare și în boxul profesionist, unde a câștigat 41 din cele 44 de meciuri disputate, dintre care 32 prin knock-out, și a pierdut doar de două ori. El s-a impus de 15 ori în confruntările ce aveau drept miză centura de campion mondial, iar perioada lui de domnie în fruntea categoriei grea a fost a patra cea mai lungă din era post-război.
În 1988, la Jocurile Olimpice de la Seul, el a câștigat medalia de aur, după ce l-a învins în finală pe Riddick Bowe, arbitrul oprind lupta în repriza a doua. Astfel, Lennox Lewis a devenit primul reprezentant al Canadei care cucerește aurul olimpic la box după 56 de ani.
Cu un palmares de 85 de victorii și doar nouă eșecuri la amatori, Lennox s-a întors în Anglia în 1989 pentru a urma o carieră la profesioniști. În primii trei ani, în care a obținut 21 de succese din tot atâtea meciuri, el a câștigat titlurile de campion european, al Marii Britanii și al Commonwealth-ului.
Pe 8 iunie 2002 la Memphis, Lennox Lewis și-a apărat titlul mondial în fața lui Mike Tyson, pe care l-a învins prin K.O. în repriza a opta, la capătul partidei care a generat cele mai mari încasări din istoria televiziunii pay-per-view, 107 milioane de dolari obținute de la aproape două milioane de telespectatori americani. Ultimul meci al lui Lennox Lewis a avut loc pe 21 iunie 2003, când l-a învins pe Vitali Kliciko printr-un knock-out tehnic după șase reprize. La scurt timp după acel succes, Lewis și-a anunțat retragerea din box ca deținător al titlului mondial al greilor profesioniști, iar în 2009, a fost inclus în International Boxing Hall of Fame.