În 1934, în România a început o epidemie de gripă care, în doar o săptămână, a cuprins toată țara. A durat patru luni, timp în care a îmbolnăvit aproape 240.000 de români și a ucis peste 46.000, în principal copii și tineri.
Primele cazuri au fost semnalate în decembrie 1934, în Dobrogea. ”Invaziunea gripei din 1935 a fost destul de rapidă, în timp de o săptămână, de la 16-23 ianuarie a cuprins întraga ţară. Epidemia a apărut întâi în municipii, în aglomeraţiuni mari deci.
Aici şi-a format nucleele iniţiale, de unde iradiind în mediul rural, au derivat focarele secundare. În săptămâna de la 16 – 23 ianuarie, morbiditatea în mediul urban a fost de 624,6 la 100.000 de loc., pe când în cel rural a fost de numai 290,4.
Epidemia a avut maximum de frecvenţă, după o simplă inspecţie a proporţiilor, între 1-23 februarie, iar ziua mediană a avut-o în 14 februarie, ceea ce înseamnă că extensiunea până a ajunge la apogeu a avut nevoie de o săptămână, adică de intervalul de la 24-31 ianuarie”, se susţine într-un studiu epidemiologic.
Astfel, potrivit descopera-mistere.ro, în perioada 1-7 februarie sunt semnalate 52.793 de cazuri, în sătpămâna 8-15 februarie sunt 65.662 de cazuri, între 16-23 februarie – 61.757 cazuri, iar între 24-28 februarie – 22.220 de cazuri. Stingerea epidemiei s-a făcut în 4-5 săptămâni, mai încet decât ascensiunea bolii.
În ultima săptămâna de existenţă a epidemiei, între 24-30 aprilie 1935, au fost înregistrate 59 de cazuri de gripă.
Ziua mediană a epidemiei în Dobrogea a fost 2 februarie, iar în Banat, 23 februarie. S-au declarat oficial 239.613 cazuri şi a produs peste 46.000 de victime şi a fost mult mai gravă în mediul rural decât în cel urban. Mai mult de jumătate dintre decese, circa 24.000, s-au înregistrat la copiii cu vârsta de până la 9 ani. Grupa cea mai afectată a fost cea cu vârsta între 1 şi 4 ani, cu 13.340 de decese.