Un grup de istorici din Marea Britanie a avut o idee genial! A făcut o listă cu cele mai vechi bancuri sau glume din istorie. Multe s-au păstrat până în zilele noastre și care provoacă râsul și acum.
Studiul a fost condus de către Paul McDonald, un cercetător al istoriei umorului, conform listei gusturile în materie de glume s-au schimbat, însă unele au rămas, și acum, la fel de amuzante, scrie a1.ro.
Cel mai vechi banc din istorie a fost descoperit chiar în ceea mai veche carte de glume, numită Philogelos sau „Iubitorul de râs”. Aceasta a fost scrisă de grecii Hierocles și Philagrius în secolul IV.
„Întrebat de bărbierul curții cum voia să fie tuns, regele a răspuns: În tăcere!”
A doua cea mai veche glumă din istorie este tot din Philogelos, din aceeași perioadă de timp ca prima.
„Dorind să-și învețe măgarul să nu mănânce, un bărbat a încetat să-l mai hrănească. Atunci când animalul a murit de foame, bărbatul a spus:
„Împăratul Augustus făcea un tur al imperiului, când a observat într-o mulțime un om care semăna foarte mult cu el. Intrigat, împăratul l-a întrebat: A fost cândva mama ta slujitoare la Palat?
Omul i-a răspuns: Nu, Înălțimea Ta, însă tatăl meu a fost.”
„Omul este mai nerăbdător să copuleze decât un măgar. Singurul lucru care-l reține este punga sa.”
În „Oedip Tiranul”, Sofocle, un personaj rostește o replică, una care tinde mai mult să fie o ghicitoare.
„Întrebare: Ce animal merge pe patru picioare dimineața, două la prânz și trei seara? Răspuns: Omul. Merge în patru labe când este copil, pe două picioare când este adult și folosește un baston la bătrânețe.”
„O femeie chioară e măritată de 20 de ani. Când acesta își găsește o amantă, îi spune soției că vrea să divorțeze, pe motiv că femeia nu vede cu un ochi. Soția îi răspunde: Numai după 20 de ani de căsnicie ți-ai dat seama de asta?”
„În Odiseea lui Homer, scrisă în urmă cu 2.800 de ani, Ulise oferă o mostră de umor negru și îi spune Ciclopului că numele său este
„Un lucru care nu s-a întâmplat niciodată: o femeie tânără care să tragă un pârț în poala soțului ei.”
„Trei păstori de vite din Adab sunt cuprinși de sete. Unul avea un taur, celălalt o vacă, iar cel de-al treilea avea în grijă căruța cu grâne. Proprietarul taurului refuză să meargă după apă fiindcă se teme că animalul său va fi mâncat de lei. Proprietarul vacii refuză deoarece crede că vaca lui s-ar putea pierde în deșert. Cel care are în grijă căruța refuză de teamă să nu-i fie furate grânele. Până la urmă, pleacă toți trei după apă. În absența lor, taurul se împerechează cu vaca, iar aceasta fată un vițel care mănâncă grânele din căruță.”
„Cum distrezi un faraon plictisit? Trimiți pe Nil o barcă plină cu femei purtând numai plase de pescuit și îi spui faraonului să se ducă și să prindă un pește.”