Tragedia care a avut loc în urmă cu patru ani, din clubul Colectiv, nu se va șterge niciodată din memoria colectivă, în vreme ce supraviețuitorii acelui infern îndură și-acum dureri de nedescris. Viața lor nu mai este și nu va mai fi la fel! Bogdan Moleșag, unul dintre ei, povestește acum, la patru ani distanță, că lupta pentru viață a început de fapt după ce a ieșit din comă!
Bogdan Moleșag, sau Bobo, cum îi spun prietenii, a fost singurul supraviețuitor de la Spitalul Sfântul Ioan, și asta pentru că a fost transferat în Belgia la scurt timp după tragedie. Tânărul a stat în comă timp de câteva săptămâni, însă lupta pentru viață a început atunci când s-a trezit, povestește el pentru un interviu acordat Mediafax.
”E foarte complicat, am trecut bineînțeles prin fazele prin care trece orice om supus unei asemenea traume, prin faza de revoltă în care nu vrei să înțelegi, prin faza de negare în care crezi că e totul un vis, mă așteptam la un moment dat ”Băi, o să mă trezesc, dar cum, e o glumă, e un vis. Până la urmă accepți”, povestește Bpgdan pentru Mediafax.
”Dacă până în seara respectivă erai un om, făceai ceva, trebuie să te obișnuiești că, având amputații și suferind ce ai suferit, nu vei mai fi ce ai fost, și dacă vrei să faci ce făceai înainte cu atâta ușurință, trebuie să muncești foarte mult și trebuie iarăși să te obișnuiești cu imaginea pe care o porți, unde te duci lumea vede pe corpul tău anumite… vede răni, vede urmările și știi că tot timpul ori se vor uita curioși la tine, ori îți vor pune întrebări pe care le înțeleg, sunt normale, dar trebuie să te obișnuiești cu noul tău statut. Ești alt om, după… ”, mai spus acesta.
Bogdan Moleșag își amintește noaptea de 30 octombrie și cum a crezut că se termină totul pentru el.
”Cum am văzut flacăra nu m-am panicat, în schimb mi s-au ascuțit toate simțurile și am zis că este mai bine să o iau spre ieșire, nu am luat-o la fugă, am grăbit pasul. Am luat-o spre ieșire, numai că atunci când am ieșit aproape de containerul pein care se făceau accesul și ieșirea, deja se blocase, erau oameni căzuți în ușă, era deja un morman de oameni, atunci pur și simplu am crezut că voi muri, am avut această senzație, sentiment, am crezut că s-a terminat pentru că știam ce vine din spate”, spune Bogdan pentru Mediafax.
”A fost o tristețe pe care nu am mai simțit-o și sper să nu o mai simt niciodată în viață, pur și simplu am fost curpins de niște regrete pe care nu credeam că le poți avea înaintea faptului împlinit, regretam că mor atât de tânăr, regretam că nu am avut timp să-mi întemeiez o familie, să am copii și regretam că familia mea va trebui să treacă prin pierdea mea”.