Oana Roman este revoltată de felul cum au acționat oameni de la STS, atunci când Alexandra, fata sechestrată de Gheorghe Dincă, a sunat la 112 pentru a cere ajutorul.
”Va rog stati cu mine in telefon ca mi e frica ! , spune Alexandra. I se răspunde: nu pot ca am si alte apeluri!
Pt acest răspuns, omul merita pușcărie, merita sa aiba coșmaruri în fiecare zi si noapte din restul vietii lui !
Later edit: l-am auzit la stiri plângând si spunând va el e singur pe tura si ca de aceea este obligat să răspundă la toate apelurile chiar la mai multe in acelasi timp! Ca așa e sistemul si el atata poate ! Am auzit-o și pe vaca de la 112 cum spunea ce dracu să-i fac ca e la Caracal. Da ce dracu ne facem noi cu tine imbecilo? Dormi noaptea dupa ce ai facut? Mi as dori sa te cunosc sa ti spun uitându-ma in ochii tai ce gandesc despre tine !”, a scris Oana Roman pe Facebook, atașând și o postare a unei alte persoane revoltate.
”Dacă ar fi să aleg din desfășurarea conversațiilor cu 112 momentul de vîrf, aș alege asta: Alexandra: Vă rog, stați cu mine la telefon, că-mi este frică… vă rog…
Polițist (2): Nu pot să stau în telefon, domnișoară, că avem și alte apeluri…
Probabil că puțini sunt cei care n-au avut parte în viața lor de rugămintea asta din partea unui copil sau a unei femei — «Stai puțin cu mine la telefon», «Stai cu mine pînă adorm», «Am visat urît, ține-mă puțin în brațe». Toate rugămințile astea sunt alimentate de frică. O frică de multe ori prostească, o copilărie (fiindcă nu e motivată de o amenințare reală în sensul tare al cuvîntului), dar o frică REALĂ fiindcă ea este resimțită din plin.
Fata asta curajoasă și deșteaptă, Alexandra, a fost pe o culme greu imaginabilă a fricii. Poate că, oricum, viața ei ar fi fost suprimată, dar în clipele alea cînd spunea «Vă rog stați cu mine la telefon că-mi este frică… vă rog…» viața ei era încă a ei și ea nu știa nimic din ce-ar fi urmat să se întîmple. N-a cerut luna de pe cer, n-a cerut tinerețe fără bătrînețe, n-a cerut bogății, n-a cerut decît să audă în telefon vocea cuiva. ««Vă rog stați cu mine la telefon…» Ce putea face omul ăla cu vocea? Să o dezlege? Să spargă ziduri? Nu. Îngropată într-o frică paralizantă, Alexandra n-a vrut decît să audă vocea cuiva, vocea cuiva viu care se afla AFARĂ din iadul în care se afla ea, era liber, în afara oricărui pericol. «Vă rog, stați cu mine la telefon, că-mi este frică… vă rog…» Ce e o voce? E o vibrație a aerului. Alexandra a cerut doar un pic de aer. De firul ăla de aer a vrut să se agațe. Psihopatul prădător are un nume — «psihopat prădător». Pentru cel care i-a refuzat Alexandrei firul de aer nu există nume.
«Vă rog, stați cu mine la telefon, că-mi este frică… vă rog…»”, a scris Bogdan Budes, pe pagina de socializare.