Doliu în presa din România. A murit un celebru jurnalist, ”părintele ziarului Revoluției”: ”Am lucrat cu un profesionist”

Doliu în presa din România. A murit un celebru jurnalist, ”părintele ziarului Revoluției”. După o viață întreagă dedicată presei, jurnalistul si scriitorul Constantin Jomir a trecut la cele vesnice. În îndelungata sa carierã desfãsuratã în presa localã, regionalã si nationalã, Jomir a stiut sã fie un om de echilibru, care cãuta mereu adevãrul, fãrã jumãtãti de mãsurã.

Pe 6 februarie, pãrintele fondator al ziarului Revolutiei din Vaslui, Adevãrul de Vaslui, a sãrbãtorit 75 de ani de viatã. Era grav bolnav, iar familia se pregãtea pentru ce era mai rãu. Timpul nu a mai avut rãbdare cu acest curajos jurnalist, care a murit în dimineata zilei de sâmbãtã. Constantin Jomir lasã în urmã o bogatã mostenire culturalã, urmând a fi înmormântat în cimitirul Eternitatea din Vaslui, în cursul zilei de joi, consemnează vremeanouă.ro.

“L-am cunoscut în 1981 si de atunci am avut o foarte bunã relatie, atât pe plan professional, cât si personal. Pot spune cã, pânã la retragerea din activitate, am lucrat cu un profesionist, în adevãratul sens al cuvântului, un om exceptional si un foarte bun prieten. Dumnezeu sã-l ierte si sincere condoleante familiei îndoliate”, spune jurnalistul Lili Trifu, încremenit la auzul tristei vesti.

Ce a primit o clientă, după ce a comandat piept de pui în...

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

A pus bazele ziarului ”Adevărul de Vaslui”

Constantin Jomir a fost cel care a pus bazele ziarului Revolutiei, Adevãrul de Vaslui. Regretatul jurnalist a scris primul editorial dedicat Revolutiei, “Dictatorul a cãzut! Am învins!”, prin care anunta o nouã etapã în viata României. Acesta a povestit, prin prisma propriilor experiente, ce a vãzut în acele zile cu adevãrat ametitoare.

„Vineri, 22 decembrie, orele 10:30 – În plin centrul Vasluiului, un grup restrâns de vreo zece persoane s-a adunat în fata statuii lui Stefan cel Mare. Apoi, numãrul celor din piatã a început sã creascã. Din om în om, se vorbea pe soptite ce se întâmpla în acel moment la Bucuresti. Deodatã, din zecile de piepturi s-a strigat spontan: “Jos Ceausescu”, “Jos dictatura!”, “Ieri în Timisoara, azi în toatã tara!”, “Armata e cu noi!”.