În fiecare an, pe data de 27 decembrie, credincioșii îl cinstesc pe Sfântul Ștefan. Această sărbătoare este marcată cu cruce roșie în calendarul creștin ortodox și are o mare însemnătate pentru români.
Sfântul Ștefan este sărbătorit imediat după Crăciun, mai exact în a treia zi după Nașterea lui Iisus Hristos, pe data de 27 decembrie. Acesta este considerat ca fiind primul martir și diacon al Bisericii. Sfântul Ștefan este cel ales pentru a-i conduce pe diaconi, motiv pentru care el este numit și Arhidiacon.
Sfântul Ștefan a dus mai departe învățăturile lui Hristos și încerca să îi convingă și pe ceilalți să se convertească la creștinism. Pentru că susținea învățăturile lui Iisus Hristos, Sfântul Ștefan a fost remarcat de farisei. Aceștia l-au dus în fața Sinedriului, pentru a fi acuzat de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu.
(Citește și: SUPERSTIŢII ŞI OBICEIURI ÎN NOAPTEA DE REVELION)
După ce a fost judecat de Caiafa, Sfântul Ștefan a fost găsit vinovat și a fost condamnat la moarte prin lapidare. După ce a aflat sentința, Sfântul Ștefan le-a spus tuturor celor prezenți: “Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”, potrivit calendarulortodox.ro. Imediat după ce a rostit aceste cuvinte, Sfântul Ștefan a fost scos afară și omorât, el devind primul martir care a fost ucis pentru credința sa.
În funcție de fiecare zonă a țării, oamenii respectă anumite tradiții și obiceiuri pe 27 decembrie, ziua în care este sărbătorit Sfântul Ștefan. În tradiția populară se spune că în ziua de Sfântul Ștefan trebuie ca în fiecare locuință să existe o icoană cu chipul acestuia. Aceasta icoană îi ajută pe cei care au probleme de sănătate să se vindece mai repede, iar pe cei care sunt în conflict de multă vreme cu anumite persoane să își găsească liniștea și să își rezolve problemele.
În Muntenia, gospodinele obișnuiesc să gătească un fel de cozonaci, în formă rotundă și care poartă denumirea de “Pâinicile lui Ștefan”. Aceste pâinici amintesc de pietrele cu care a fost ucis Sfântul Ștefan și după ce au fost preparate, ele sunt duse la biserică, sunt sfințite de preot și apoi sunt date de pomană persoanelor nevoiașe.
Un obicei vechi spune că cei care dăruiesc o icoană sau o candelă aprinsă în această zi vor avea parte de liniște sufletească, vor fi feriți de boli, iar rudele care se află în suferință se vor vindeca.
Tot în această zi de sărbătoare por fi împărțite lucruri pentru cei care au murit în accidente sau au avut parte de o moarte violentă.
Numele Ştefan vine de la grecescul Stephanos care înseamnă „coroana”, „ghirlanda” sau „cununa” cu care erau încununaţi învingătorii. Numele Sfântului Arhidiacon Ştefan este purtat de peste 400.000 de români, dintre care aproximativ 300.000 sunt bărbaţi şi peste 100.000 sunt femei, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Afacerilor Interne.