El e ”Regele albinelor”! Ne-a dezvăluit cum să recunoști mierea naturală și…

Pe Ionică Ghiran îl cunoaşte fiecare comerciant din Piaţa din Satu Mare, chiar şi mulţi dintre sătmărenii care trec prin acest loc pentru cumpărături uzuale. Lumea îl salută şi îl întreabă de sănătate, în timp ce el se uită în gol după clienţi sau povesteşte cu colegii de la tarabele din jur. (VEZI ȘI: POVESTEA OLTEANULUI CARE CULTIVĂ MANGO, KIWI ȘI FRUCTUL PASIUNII) De „colegii” de piață se ajută și atunci când nu poate fi prezent la piață pentru a-și vinde marfa, pentru că e prea costisitor să își angajeze un om pentru vânzare atunci când el este la albine, în câmp, în satul Unimăt din județul Satu Mare, acolo unde are stupina. CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, vă prezintă povestea lui de perseverență și succes.

„De minim trei ori pe săptămână mă duc acolo să verific stupii, să verific albinele, să văd dacă le lipseşte ceva, dacă nu e vremea OK. Nu e o muncă în care să zici că acuma mergi în concediu şi două săptămâni nu te gândeşti la afacerea de acasă, pentru că nu o poţi închide sau pune pe pauză. O afacere cu albine nu o poţi trimite în concediu, nici măcar iarna, că atunci ai de reparat rame, ai de completat, ai de stors, ai alte lucruri de făcut, chiar dacă nu le faci afară, să te vadă lumea”, spune Ionică Ghiran. 

O afacere de subzistență

Începuturile lui Ionică Ghiran în acest domeniu seamănă cu modul în care se deschid afacerile în ziua de astăzi, deși el a început acum 20 de ani. Dintr-un vânzător de miere, pentru un mare apicultor, a ajuns să descopere secretele domeniului, ca, mai apoi, să fie tentat să înceapă propria afacere și să nu mai producă bani pentru altcineva. (NU RATA, AICI: ARE CEA MAI MARE PLANTAȚIE DE GOJI DIN ROMÂNIA!)

Ce PENSIE primește o româncă, după ce a lucrat 21 de ani ca...

Ninge în martie în București? Meteorologii ACCUWEATHER au modificat radical prognoza pentru luna...

A început cu o familie primită cadou de la fostul lui șef, și încâ câteva cumpărate, ajungând ca în prezent să dețină 270 de familii de albine. Numărul de familii nu este nici prea mic pentru a nu produce bani, nici suficient de mare pentru a oferi o viață fără griji și pentru a aduna averi, ci este o afacere de subzistență.

“Nu e aşa cum zic mulţi, că duci albinele în pădure sau în câmp, iei mierea şi o vinzi…”

„270 de familii nu sunt nici multe, nici puţine, nu te îmbogăţeşti din munca cu 270 de familii, dar nici nu mori de foame. Îţi asigură un venit de bun simţ, dacă eşti şi tu destul de descurcăreţ să ai cui să dai mierea şi să nu o vinzi prea ieftin, doar ca să scapi de ea. Sunt şi apicultori cu 400 de familii la noi în judeţ, dar am cunoscut şi apicultori cu 800 de familii în Bihor. Deja la 800 de familii, dacă ai unde să vinzi mierea, e afacere bună. Dar e muncă foarte multă, nu e aşa cum zic mulţi, că duci albinele în pădure sau în câmp, iei mierea şi o vinzi”, povestește Ionică Ghiran. (VEZI AICI: EA ESTE ”DOAMNA CU CĂMARA”)

“La floarea-soarelui, treaba stă foarte prost”

Anul acesta a fost unul care a început de prost pentru apicultori, după ce la rapiţă nu a fost producţie prea bună din cauza îngheţului din zonă, iar acum, floarea-soarelui nu este deloc productivă din punct de vedere al nectarului.

„După rapiţă, dacă nu stimulam albinele, să le dau zahăr, ca să aibă din ce trăi, nu aveam albine culegătoare pentru salcâm, că familiile ar fi fost decimate. Acum, la floarea soarelui, din ce observăm mai mulţi apicultori, treaba stă foarte prost. Nu are floarea nectar, nu are din ce să se hrănească albina şi din ce să producă mierea. Au mai fost ani ca acesta la floarea-soarelui, că toată lumea ia acum seminţele tratate, pregătite, stimulate pentru producţie, stropite cu chimicale, nimeni nu ştie ce, şi noi nu avem de unde să producem miere”, mai spune apicultorul pentru CANCAN.RO. SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA.  (NU RATA, AICI: UN BĂIMĂREAN CÂŞTIGĂ BANI DIN „ÎMPACHETAT” FUM!)

Concurența e acerbă

Terenurile pe care apicultorii îşi duc familiile de albine sunt o nouă problemă, pentru că nu mai există la fel de multe terenuri cultivate ca în trecut, iar apicultorii se văd nevoiţi să se suprapună pe suprafeţe mai mici.

„Pe un hectar pot culege aproximativ patru, hai, fie, şi şase familii de albine. Eu am terenurile şi zonele unde merg de ani de zile, îi sun pe proprietari înainte şi le zic: «Vezi că merg cu albinele la marginea terenului tău», dar problema e că vin alţii, care nu anunţă, îşi pun albinele pe un teren viran la 1-2 km şi atunci ne-am încălecat. O albină parcurge şi opt kilometri pentru a culege polen, deci automat ajung albinele lor şi pe parcelele pentru care eu am vorbit să am permisiune”, îşi varsă oful Ionică Ghiran. (VEZI ȘI: POVESTEA SINGURULUI CLUB DE ȚURCĂ)

Mierea natural, cea în care lingura stă dreapta

Desfacerea este o altă problemă a apicultorilor. Ideea unei cooperative îi încântă pe toţi, dar nimeni nu se implică activ şi nu lasă din timpul dedicat albinelor pentru a-l dedica bunului mers al unei cooperative, o astfel de iniţiativă existând acum câţiva ani. În aceste condiţii fiecare apicultor vinde mierea unde poate, fiind cu toţii concurenţi între ei şi în acelaşi timp făcându-li-se concurenţă de către supermarketuri, care profită de lipsa de cunoştinţe a oamenilor şi de situaţia lor financiară.

„La piaţă nu prea merită să stai cu mierea. Vine lumea şi zice că e scump. Păi e mai scump ca la supermarket, că aici e totul natural, aşa cum îl iau din stup şi îl storc. Dacă te uiţi pe etichetă la mierea din comerţ, găseşti glucoză industrială şi cine ştie câte alte ingrediente. Dar e mai ieftină şi lumea la asta se uită prima dată sau chiar singurul lucru la care se uită. Mai vine câte unul şi zice că mierea mea nu e naturală, că s-a cristalizat. Păi de aici îţi dai seama că e miere naturală, o miere polifloră se cristalizează în câteva zile, iar o miere de salcâm în aproximativ o lună de zile. Aceea e o miere naturală şi sănătoasă, în care lingura stă dreapta”, explică apicultorul. (NU RATA, AICI: ȘI-AU DESCHIS AFACEREA DINTR-O GLUMĂ! CÂT CÂȘTIGĂ ”DĂNȚĂUȘII” LA O NUNTĂ)

Bursa mierii de albine

De la an la an, preţul mierii diferă, anul acesta oferta pentru mierea polifloră fiind de opt lei kilogramul la en-gros, ofertă care nu îi încântă pe apicultori. În schimb apicultorul Ionică a prins un preţ bun, zice el, pentru mierea de salcâm, pe care a dat-o la un intermediar pentru 19 lei kilogramul. Produsele conexe, precum propolisul, fagurii, tinctura de propolis, mai completează veniturile apicultorilor. (CITEȘTE ȘI: POVESTEA MINUNII DINTRE BLOCURI)