Mesaj sfâşietor al Dorinei Chriac, fosta iubită a lui Florin Piersic: ”Lacrimile îmi jignesc demnitatea şi nu îmi folosesc!”

Fosta iubită a lui Florin Piersic, actriţa Dorina Chiriac, a postat pe pagina personală de Facebook un mesaj în care vorbeşte despre cât de greu îi este să se descurce cu salariul minim pe economie pe care-l are ca angajat la teatru de stat.

”Am de ieri 45 de ani.
Sunt o actriţă categoria 1A, de 22 de ani sunt angajată la un teatru de stat şi am salariul mediu pe economie.
Sunt mamă singură, nu am o locuinţă proprietate personală, nici o maşină, nici telefonul de pe care scriu acuma nu-i al meu. Am un copil de 11 ani în întreţinere şi încă o persoană adultă, întrucât am nevoie de ajutor continuu pentru a putea lucra. Cerinţe speciale pe care din decenţă nu le explic aici dictează o asemenea situaţie. Va trebui să-mi acceptaţi discreţia, căci îmi merg drumul fără să-i încarc pe alţii. Nu mă plâng niciodată, muncesc peste măsură; adică, peste angajamentul meu în teatru, am ocazional colaborări spre a-mi mări veniturile, atât cât îmi permite condiţia de mamă. Nu fac economii; n-apuc.
Primesc continuu ajutor şi înţelegere de la familie; a mea şi a fetiţei mele. Subliniez lucrul acesta pentru a evita interpretări nedemne.
Vreau să muncesc şi să primesc ce merit în funcţie de competenţe. Cinstit şi drept. Îmi plătesc taxele. Şi cer în schimb condiţii de siguranţă şi de demnitate.
Realizez venituri extrasalariale din contracte individuale pe drepturi de autor (nu-mi vine să cred că am scris asta aici; Shakespeare se încruntă.).

Cer public prin prezenta să se respingă în bloc noul Cod Fiscal sau să se amendeze cuvenit (să se aplice cote diferenţiate de contribuţii pentru activităţi independente, în funcţie de nivelul de venit), cu toate consecinţele.
Cer ca Statul să nu mă trateze ca pe un potenţial evazionist fiscal, ci să mă investească cu încredere, să mă încurajeze să muncesc în continuare cinstit şi să particip la întreţinerea comunităţii fără să mă oblige să aleg între mâncarea copilului şi asigurarea lui medicală. Eu una chiar nu îmi permit să mă văd în asemenea situaţie.

Nu sunt un caz atât de special; ca mine sunt extrem de mulţi. Sunt una din mulţime. Povestea personală expusă în cele de mai sus nu se vrea muzică lacrimogenă de fundal pentru o poezie patriotică; se vrea o invitaţie către parlamentari (absolut toţi) de-a conştientiza în modul cel mai responsabil că un procent infim care le-apare pe hârtie e viaţa mea, viaţă de care depinde altă viaţă. Iar eu sunt unul dintre cetăţeni.
Cer conştientizare şi responsabilitate. Pretind ca politicienii (toţi) să respingă sau să regândească noul Cod Fiscal astfel încât să nu descurajeze până la depresie generală pe cei atât de mulţi care muncesc cinstit.
Eliminarea sau amânarea Declaraţiei 600 (umblă vorba) nu ameliorează esenţial efectele noului Cod Fiscal.
Nu activez politic (deşi am simpatie pentru anume persoane din politică, dar nu am manifestat-o public vreodată, cum nici antipatie nu am arătat). Vreau să lucrez în teatru, acolo unde îşi găsesc reală folosinţă abilităţile şi pregătirea mea, vreau să îmi îngrijesc copilul fără alte mult prea mari griji, vreau să nu-mi intre în vocabularul uzual „evaziune”, „cod fiscal”, „financiar”.

Nu ataşez scrisorii ăsteia deschise vraişte prin care mă expun (e neobişnuit) C.V.-ul meu (destul de important) pentru că insist să subliniez că sunt un cetăţean între atâţia alţii.
Mă aflu, alături de cei ca mine, în situaţia în care, drept continuare la expresia atâta de obişnuită pe la noi „Lasă, mă, tot e bine că nu suntem…”, nu găsesc astăzi altă continuare decât „…refugiaţi”.

Am primit ieri mii (poate zeci de mii, n-am numărat) de mesaje de apreciere şi încă mai primesc; şi mulţumesc.
Dar la sfârşitul lunii în care sunt născută, este posibil, de fapt cel mai probabil, să nu pot să depun la ANAF altceva decât mii (poate zeci de mii) de mesaje care arată o oarecare recunoaştere publică pe care-am dobândit-o mergând drept.

cu respect pentru responsabilitate şi competenţă, singure unităţi de valoare ale puterii care decide, Parlamentul.

Dorina Chiriac
cetăţean

p.s. mulţumesc cititorilor pentru orice poziţie publică asemănătoare sau share şi menţionez că e tot ce aştept şi primesc. lacrimile îmi jignesc demnitatea şi nu îmi folosesc. nu vreau să m-ajutaţi, ci să vă ajutaţi. sunteţi ca mine”, a scris actriţa Dorina Chiriac pe pagina personală de Facebook.