Într-o perioadă în care tema iubirii pare că nu-şi mai găseşte locul în literatura actuală, iată că una dintre cele mai vândute cărţi de la ultimul ”Gaudeamus” este un volum de poezii de dragoste! Colegul nostru, jurnalistul Adrian Artene, le-a dezvăluit tuturor ”Iubirile pentru care a plâns şi Dumnezeu”!
Nu este, însă, un volum de poezii convenţional, ci unul adaptat la aceste vremuri, astfel că poeziile sunt sub forma unui audiobook, cu versurile recitate, într-un mod original, de celebrul actor de teatru şi film Ion Dichiseanu. Volumul lansat de Editura Tracus Arte, cu o grafică remarcabilă, conţine 14 poeme de dragoste scrise de jurnalistul Adrian Artene.
”Am scris acest volum cu sufletul. N-am folosit cuvinte… Am încărcat fiecare strofă cu emoţii. Am credinţa că emoţia provocată de iubire este măsura tuturor lucrurilor. Şi, implicit, poezia de dragoste este măsură a tuturor lucrurilor. În spatele metaforei din titlu, mi l-am imaginat pe Dumnezeu uman, descoperind că acolo unde există iubire, nimic nu este pierdut!”, a mărturisit autorul.
Maestrul Ion Dichiseanu a dat glas versurilor scrise de autor: ”Omule, cum fiinţa ta vibrează la frumos, fie teatru, fie muzică, film sau poezie, aşa inima mea a îmbrăţişat versurile scrise de Adrian Artene şi le-a dat viaţă, prin interpretarea lor”.
Cunoscutul prozator Ioan Groşan consideră că, pe parcursul acestui volum, Adrian Artene abordează poetica amorului cu dezinvoltură, fără inhibiţii: ”Vehicolul fundamental al poemelor sale este, de la un capăt la altul, sinceritatea. Însă o sinceritate bine strunită tehnic, prin rimă, ritm şi repetiţie lait-motivică”.
CANCAN.ro publică azi, în premieră, doar câteva fragmente din acest audiobook excepţional.
”(…)
Ai evadat, preafericito, cândva din Rai
Ca să-i salvezi din Iad pe trişti,
I-ai învăţat să râdă, le-ai dat grai
Ai vindecat de lacrimi pe cei plânşi!
Ai evadat, Preasfânto, din icoane,
Ţi-ai asumat pedepse grele
Ca să cununi, în noapte, trupuri goale
Şi să legi mirii veşnic prin inele!
(…)”
Fragmente din poezia ”Sfânto”
–
”L-am privit pe Dumnezeu în ochi,
În seara în care-ntâia oară te-am văzut!
Te căutasem secole prin catedrale vechi
Mi-erai şi sfântă, şi înger decăzut!
(…)
Şi L-am privit trufaş pe Dumnezeu în ochi,
În seara în care-ntâia oară de mână te-am ţinut!
Purtat de un păcat, m-am lepădat de El
Şi te-am închis, doar pentru mine, într-un inel”
(…)”
Fragmente din poezia ”L-am privit pe Dumnezeu în ochi”
–
”(…)
Prin biblioteci,
Printre file de cărţi necitite,
Printre versuri de poezii nescrise,
Căutam iubirea, dar ea nu era!
N-avea nici verb, nici rimă nu avea!
Prin muzee,
În spatele unor tablouri fără culoare, fără lumină,
Printre statui nedefinite, anonime,
Căutam iubirea, dar ea nu era!
Nici pensula n-o desena, nici dalta n-o mărturisea! (…)”
Fragmente din poezia ”Căutam iubirea”