Dintotdeauna, şofranul, supranumit şi "aurul roşu", a fost cel mai scump condiment din lume. Preţul său, care poate ajunge la 40.000 de dolari kilogramul, se datorează faptului că, pentru un singur kilogram, trebuie recoltate manual între 130.000 şi 250.000 de flori, cantitatea de pe patru hectare de cultură. Este cultivat mai ales în Spania şi în Orientul Mijlociu, dar a ajuns, timid, în ultima vreme şi în România.
„Aurul roşu” a fost introdus în Europa de mauri, la ora actuală fiind cultivat în Spania, Grecia, Franţa, Italia. În restul lumii, şofranul este cultivat în Maroc, Iran sau China. Şofranul este extrem de scump pentru că este o cultură manuală, care nu suportă mecanizare decât în mică parte, respectiv la lucrările solului.
Arabii au adus şofranul în Peninsula Iberică în secolul al X-lea. De altfel, cuvântul „azafran” (numele condimentului în spaniolă), provine din cuvântul arab „za’faran”.
Şofranul este nu doar cel mai scump condiment din lume, ci şi cel mai scump aliment, dar un singur firicel poate schimbă complet gustul mâncării sau prăjiturilor. Pentru un gram de praf de şofran e nevoie de câteva sute de firicele, dar, pentru o aromă perfectă e nevoie doar de foarte puţin şofran, pentru că altfel gustul obţinut este amar. Şofranul trebuie pregătit înainte de a fi adăugat în mâncare: aroma şofranului este eliberată la căldură, aşa că firicelele trebuie înmuiate în lichid cald (apă, lapte, vin) înainte de folosire. Şofranul nu se pune direct în uleiuri sau alte grăsimi pentru că aroma lui nu se va elibera.
În România nu se cultivă şofran pe scară largă, din cauza vulnerabilităţilor acestei culturi. Cu toate acestea, un belgian stabilit într-un sat din judeţul Caraş-Severin cultivă pe o suprafaţă de 4.000 de metri pătraţi şofran, iar un investitor spaniol a cumpărat 15 hectare de teren în Gorj, pe care a început să le cultive cu „aur roşu”.