Cum ne-am bătut singuri în tribune la România – Polonia

Polonezii au asistat miraţi la spurcarea reciprocă a românilor

Dacă era să întrebi pe oricine din presă zilele astea, suporterii polonezi erau întruchiparea bau-bau-ului. Oamenii veneau chitiţi să se bată, să facă scandal, să ne cucereasă. Până la urmă, nu s-au bătut cu nimeni. Nici n-ar fi avut cu cine. Ai noştri erau prea ocupaţi să se bată între ei. Pe lângă publicul larg, care a privit cu jenă tot spectacolul, în tribunele de la Arena Naţională de ieri au fost patru galerii, fiecare alegându-şi un colţ separat pe stadion.

I. Peluza Sud Steaua – galeria anti-fotbal

De când nu mai au echipă, cei de la Sud Steaua mai vin la meciurile de fotbal doar ca să le strice. Au făcut-o la Budapesta, când s-au luat la bătaie cu dinamoviştii în tribune, în campania trecută de calificare, şi au făcut-o şi ieri, când, din înaltul peluzei sud, au dat tonul scandărilor anti-Dinamo. De ce ai striga „m**e Dinamo” la un meci al Naţionalei? Pentru că altundeva nu mai ai unde, de aia. Îl rugăm pe Gigi Becali să le refacă steliştilor echipa, ca să-şi poată consuma frustrările în afara meciurilor Naţionalei.

II. PCH Dinamo – noi cu cine ne batem?

În afară de faptul că a răspuns (e drept că nu de fiecare dată) înjurăturilor steliştilor, care au stat fix de partea cealaltă a stadionului, dinamoviştii s-au comportat cel mai decent pe stadion, ieri. Cu un mic moment în prima repriză când au fost la un pas să-şi dea întâlnire pe interval cu polonezii, îndemnaţi de pasivitatea stewarzilor. Şi-au aruncat şi ei cu nişte petarde şi fumigene la polonezi, că na, oameni suntem. Dar era clar că ei nu cu polonezii aveau ce aveau (deşi stăteau lângă ei), ci cu românii stelişti de vizavi. Din nou, dacă vă întrebaţi de ce nu se bat băieţii ăştia anti-fotbal ÎN AFARA stadioanelor, dacă doar asta urmăresc, nu ştim să vă răspundem.

III. Rapid nu moare, dar ar putea să te omoare

Undeva la mijlocul primei reprize, o coregrafie de la peluza nord (primul inel, fix în spatele porţii şi dedesubtul dinamoviştilor) a atras atenţia spectatorilor, care iniţial au aplaudat mesajul afişat. Pe banner scria ”Rapid nu moare”. Imediat după afişarea mesajului, grupul de rapidişti a aprins multe torţe. Ca să nu se supere nimeni, cu jumătate au aruncat în polonezi şi cu cealaltă jumătate în teren. Câteva au trecut razant pe lângă capetele jucătorilor. Răbufnirea de huliganism rapidistă a fost prima cauză pentru care s-a oprit meciul ieri, ocazie cu care giuleştenii şi-au amintit probabil de vremuri mai frumoase, cu brichete zburdalnice, când ei aveau o echipă slabă în prima ligă, în loc de patru (sau câte mai  sunt?) fără nici un farmec într-a cincea.

IIII. Honore et Patria: homofobii de la coada vacii

Cea mai modestă galerie dintre cele patru româneşti de la meciul de azi a stat la colţul unde se îmbină peluza sud cu tribuna a doua. Îşi spun Honore et Patria şi ţin cu echipa naţională şi-atât, cică. Însăşi existenţa lor pe stadion ar fi trecut neobservată, dacă în repriza a doua n-ar fi afişat un banner venit direct din străfundurile nazismului, şi au făcut-o, culmea, în cadrul unei competiţii care face din lupta anti-nazism (vedeţi repetatele îndemnuri la oprirea rasismului ale UEFA) un scop în sine. Pe banner scria: ”Române, creştine, trebuie să ştii / Familia = mama, tata + copii”. N-au trecut cinci minute de la afişarea banner-ului, că fix din acel sector a zburat o petardă care a căzut la picioarele lui Lewandowski, vedeta polonezilor, semn că Lewa are o familie prea puţin numeroasă pentru gustul patrioţilor noştri.

Atacantul lui Bayern a fost secerat de explozie şi a durat 7 minute până jocul a fost reluat, într-un moment în care România era călare pe adversari. Ca să înţelegeţi importanţa imensă a Honore et Coaliţia pentru Familia în cadrul meciului de ieri, echipa noastră şi-a ieşit complet din mână după această întrerupere, iar meciul a fost prelungit doar cu 6 minute, deşi doar acea pauză cauzată de naziştii rătăciţi pe stadion durase mai mult. Concluzia unei seri triste? Fotbal ioc, atmosfera jenantă. Data viitoare când joacă Naţionala o să căutăm bilete la teatru. Măcar acolo poate scăpăm de galerii.

Ana Manole