In timp ce copii de varsta lui alearga prin zapada, David ii cere lui Mos Carciun sa poata macar merge. Sa-l ajutam pe micut

” Vreau şi eu să merg!”

Povestea mea a fost simplă la început, am venit pe lume din dorinţa părinţiilor mei. Totul a decurs bine până în momentul în care a trebuit să ajung pe lume mai devreme, mai exact la 37 de săptămâni, însă naşterea mea nu a decurs normal din cauza unor complicaţii destul de grave atât pentru mine cât şi pentru familia mea.

Cu câteva zile înainte să produc o bucurie părinţiilor mei, la contrul medical aveam 3,2 kilograme şi eram perfect sănătos. Primind această veste părinţii mei au fost extrem de fericiţi pregătindu-se de naşterea mea fără prea mari griji. În dimineaţa friguroasă de 29 octombrie 2009, mami a simţit cu teamă că nu mişc. Imediat a mers la spital şi a fost internată de urgenţă, doctorii dorind să ne ţină pe amândoi sub observaţie, în acest timp făcând şi o ecografie pe lângă alte analize, din care reieşea că totul era în ordine. La data de 31 octombrie 2009, am fost nevoit să apar în lumea voastră prematur. Din cauza greutăţii eronat estimate şi a unei infecţii apărute între timp, am fost diagnosticat cu septicemie, o infecţie apărută din pântecul mămicii mele. Naşterea a fost un întreg coşmar, în timpul acesteia complicaţiile au fost groaznice, chiar în momentul când îmi doream atât de mult să îmi cunosc părinţii, m-am axfisiat, rămânând blocat, lucru care a dus la afectarea părţii din creier ce se ocupă de sistemul locomotor. Imediat după naştere 4 zile am respirat doar cu ajutor aparatelor, doctorii dându-mi nota 3 la naştere şi şanse minime de a îmi cunoaşte părinţii şi a trăi alături de voi.
Au trecut 6 luni de zile de când eram lângă părinţii mei, am început să am nişte crize epileptice, moment în care doctori prin mai multe investigaţii au descoperit că aceste crize erau provocate de sângerarea unui cavernom cerebral. Atât de mic şi de firav, de parcă nu îmi era de ajuns că de la 2 luni am început sedinţele zilnice de kinetoterapie, a trebuit să încep şi acest tratament pentru stoparea crizelor epileptice care a adus la un regres în tot ceea ce înseamnă dezvoltare psihomotorie.
Din păcate,chiar dacă din punct de vedere psihologic încep imi revin treptat,locomotor sunt cu mult sub normalitate. Din multiplele complicaţii la cei 4 anişori ai mei înca nu am posibilitatea să merg. Şi ca orice copil îmi doresc din tot sufletelul să pot alerga, să mă pot juca cu ceilalţi copii şi să fiu normal ca ei. Este atât de greu să merg cu mami în parc şi să mă uit din cărucior la ceilalţi copii, vreau să fiu şi eu fericit ca ei şi să mă pot bucura de copilaria mea, cea care mi-a mai rămas.
Şi pentru că îmi doresc nespus de mult să reusesc să merg, în toţi anişorii mei am fost cuminţel la sedinţele de kinetoterapie şi la nenumăratele controale periodice pentru observarea evoluării mele şi găsirea unei noi şanse. Aceasta şansă a venit la unul din controalele făcute la spital cu mami, ce constă într-o multiplă operaţie, mai exact două operaţii ale şoldului şi încă două operaţii de alungire a tendonului lui Ahile.Pentru ca această operaţie să fie o reuşită, mai necesită şi o perioadă de recuperare de minim un an de zile prin şedinţe de kinetoterapie zilnice, plus şedinte de hidrokinetoterapie sau înot.
Dar pentru a îmi îndeplini visul şi pentru a putea beneficia de această şansă am nevoie de ajutorul vostru. Costul acestei şanse de a putea merge este de 20.000 de RON. Orice mână întinsă din partea voastra, îmi poate deschide cât mai repede orizontul către primii mei paşi.

Cine doreste sa-l ajute poate depune bani la urmatorul numar de cont sau sa ne contacteze pe adresa [email protected] sau la numarul de telefon 0766 550 170  (Florentina Stoicescu) pentru a intra in contact cu familia lui David.11

RO70 INGB 0000 9999 0406 1720

Vă mulţumesc din tot sufletul că aţi avut răbdare să-mi citiţi povestea şi pentru ajutorul fiecăruia!

P.S: Fiecare zâmbet al meu va fi mai puternic când voi fi pe picioarele mele!

Cu drag,
David Alexandru