Morfina ii intunecase mintea, amanta ii zdrobise inima, incurcaturile financiare ii dadusera viata peste cap. Erau deja mult prea multe probleme pentru batranul Alexandru Odobescu.
Tulburat pana in cele mai ascunse cotloane ale sufletului, prozatorul in varsta de 61 de ani decide sa moara…
Prima tentativa de sinucidere a avut-o in noaptea de 5 spre 6 noiembrie 1895, cand a inghitit o doza foarte mare de narcotice. “Zece cai de le-as fi dat 70 de grame de laudanum, pe toti i-as fi omorat!”, comenta un medic al vremii gestul lui Odobescu. Scriitorul a supravietuit, insa. “Ajuns acasa, scrise cateva scrisori, apoi lua o doza mare de laudanum. Rezultatul acestei prime incercari de sinucidere fu la timp combatut: ingrijirile ingerului pazitor, sotia sa, il scapara de aceasta data”, isi amintea Caragiale.
Durerea era insa prea mare asa ca, pana la urma, lui Odobescu i-au iesit calculele. S-a folosit de un truc simplu, dar eficient: a chemat doi medici acasa, pe rand, care i-au lasat o cantitate suficienta de morfina. Pe 8 noiembrie, si-a injectat supradoza, iar dupa doua zile de agonie, avea sa moara.
Nebun dupa profesoara de georgrafie
Biografii scriitorului au pus pofta cu care si-a dorit moartea mai ales pe seama neimplinirii in dragoste. Pentru Odobescu, muza care l-a sedus si apoi l-a abandonat s-a numit Hortensia Racovita, o tanara profesoară de geografie la Scoala de fete din Bucureşti.
Femeia pe care o “dumnezeia”, dupa cum s-a exprimat in nenumarate randuri era nepoata unui baron moldovean cunoscut in epoca si avea deja doua casnicii la activ, cu dramaturgul Alexandru Davila şi cu D. Racoviţă, şeful de cabinet al lui Titu Maiorescu.
“In 1894, Odobescu s-a indragostit nebuneste de o cucoana cu 30 de ani mai tanara decat el, profesoara la Scoala Centrala de Fete, care fusese prima nevasta a dramaturgului Alexandru Davila.
Ciudat a fost ca el i-a cerut voie sotiei, Sasa, sa divorteze, ca sa-l lase sa se incurce cu tanara cucoana. Ea, foarte draguta, i-a spus ca DA, pentru ca-l iubeste si vrea sa-l vada fericit. Nu a mai apucat sa se rupa cu acte de sotie, caci a avut o tentativa de sinucidere dupa ce a fost indepartat de amanta.
A fost dus de urgenta la spital si a scapat. A doua zi insa si-a dus la bun sfarsit planul si a luat o supradoza de morfina, in urma careia a murit”, a declarat istoricul Dan Falcan.
Sfasiat intre pofta de sex si cea de droguri
Dependenta scriitorului pentru morfina a derivat dupa un tratament pentru o guta rebela, recomandat de catre un medic din Paris pentru boala care l-a macinat ani de zile. Chiar si-asa, asta n-a potolit deloc erotismul in scrierile sale.
Desi avea amanta, Odobescu nu si-a neglijat nici sotia, Alexandra (Sasa) Prejbeanu, fiica celebrului conte rus Pavel Kiseleff. Scriitorul ii trimitea frecvent Sasei epistole cu mesaje in care dorinta erotica era asociata cu cea narcotica: „Nu de durere vreau sa te aud gemand si sa te simti contorsionata in prima zi a revenirii tale aici. Eu nu sunt morfina, ci ceva mai bun, care va servi la injectii si, pentru a le face, exista gata pregatit un ac frumos si gros, care te va penetra, nu mai putin ca morfina. El te asteapta cu o vie nerabdare”.
Epilogul tristei povesti a lui Odobescu o are protagonista pe vaduva scriitorului, care dupa moartea lui s-a lasat total prada in ghearele dependentei de morfina. Astfel, in ultimii ani de viata, fiica sa Ioana avea sa-i injecteze morfina Sasei de patru ori pe zi.
Alexandru Odobescu (1834-1895) a fost un prozator, arheolog si om politic roman. A fost ministru al monumentelor si profesor de arheologie la Universitatea Bucuresti si a ramas în literatura romana ca un scriitor de primă mână pentru nuvelele istorice „Mihnea Vodă cel Rău” şi „Doamna Chiajna”, şi pentru „Pseudo-cynegeticos” („Fals tratat de vânătoare”).
Maria Apostol, Catalina David