Ioana Maria Vlas: “Eu sunt totusi ceea ce se numeste o fosta puscariasa. Si asta nu poate sterge nimic si nimeni!”

Celebrul FNI care in 1996 reusise sa castige nu doar increderea a sute de mii de romani, cat si ..banii lor. 

Cu o propaganda convingatoare – celebrul slogan “Dormi linistit, FNI lucreaza pentru tine” – Fondul a atras instant un număr record de oameni. Oferea dobînzi mari, de 3-4 ori mai mari decat cele bancare, dar si asigurari ca nimeni nu pierde. CEC-ul, institutie serioasa, garanta investiţiile. “Afacerea” a mers ca unsa pentru unii, care, intr-adevar, s-au imbogatit. Dupa patru ani, visul celorlalti, cei multi, a devenit cosmar. Banii se dusesera si sute de mii de romani care isi vandusera case sau masini ca sa investeasca la FNI s-au trezit fara un leu. In 2000, cand era clar ca fondul s-a prabusit, oamenii au iesit in strada. A inceput cautarea vinovatilor. Si asa au aparut trei nume: Sorin Ovidiu Vantu, Nicolae Popa si Ioana Maria Vlas. Cum aceasta din urma detinea firma care administra fondul – firma Gelsor – ea a fost tapul ispasitor. Chiar daca a explicat ca ea a cumparat firma de la Sorin Ovidiu Vantu si ca el este de fapt creierul intregii escrocherii, nu a convins pe nimeni. Ca sa scape de furia multimii, a fugit din tara. Dupa trei ani, s-a predat.

Condamnata la 20 de ani

Pana sa se afle insa adevarul…mai era de asteptat. De-a lungul vremii, ancheta in acest caz devenise o munca fara sfarsit. Hatisurile intregii afaceri ocupau la un moment dat o jumatate de kilometru de dosare! Pe 13 octombrie 2005, Ioana Maria Vlas a fost condamnata la 20 de ani de inchisoare si, dintr-o doamna de fier a finantelor, “mama fni” devine una din sutele de detinute aflate in grija statului. 

  La cativa ani dupa, intr-un interviu acordat Cancan, era vizibil ca Ioana Maria Vlas a ramas cu o pecete greu de inlaturat: “Pentru mentalul colectiv eu sunt totusi ceea ce se numeste o fosta puscariasa. Si asta nu poate sterge nimic si nimeni, indifferent de ce fel de om sunt, am fost si ..mai putin voi fi, ca sunt batrana”A fost eliberata trei ani mai tarziu. Dar, pe 4 iunie 2009, s-a intors dupa gratii. De data asta avea de ispasit opt ani.

Profesoara pentru detinute

La Targsor nu a pierdut vremea. A folosit cunostintele pe care le avea si a devenit profesoara detinutelor. “Fac alfabetizare..cerc de lectura…vreau sa le trezesc gustul pentru citit”, spune, mandra de elevele ei, Vlas. Cum petrecea atat de mult timp in lumea cartilor, nu a fost o surpriza pentru nimeni cand Ioana Maria Vlas s-a apucat sa scrie poezii. Obisnuita cu buna organizare, s-a inscris si la concursul Poezie de puscarie. Asociatia penitenciarelor si mai multe asociatii culturale au vrut sa scoata la lumina sensibilitatea detinutilor. Fosta mama a FNI devenita poeta de inchisoare a castigat locul trei la concurs. Concurentza a fost acerba: sase mii de puscariasi s-au falit cu talentul lor in ale condeiului. Finala a fost un bun prilej de a se vorbi despre suferinta din spatele gratiilor.

Simpatie fata de detinute

Intre Ioana Maria Vlas si detinute s-a creat, in timp, o legatura pe care cu greu o uita.

“La Targsor era foarte important ca aceste femei, care erau prabusite in nenororcirea lor, care era una reala..trebuia sa le scot..si ma invarteam cum puteam sa fac rost de ramuri de brad, dischisuri..toate strangeam ce puteam si la fiecare ii faceam simbolic un cadou..la fel cu mancarea..toata lumea primea…puneam friptura si cozonaci.si le puneam sa cante colinde..le cam curgeau lacrimile pe obraji..marturisesc ca eu asta am incercat sa fac in inchisoare..sa le fac traiul ma usor ca altceva nu puteam…”, spune ea. In inchisoare a descoperit ca sistemul e gresit construit. Si ca persoanele care ies din inchisoare dupa ispasirea pedepsei sunt ..condamnate sa o ia de la capat. “Nimeni nu vrea moartea pacatosului..ci indreptarea lui..Din pacate sistemul penitenciar romanesc nu omoara oamenii fizic, ii omoara social. Iar indreptarea nu exista”, e de parere fosta “mama a FNI”.

Saraca dupa eliberare

Pe 20 octombrie 2010, Ioana Maria Vlas a fost eliberata conditionat din penitenciar, cu trei ani mai devreme. La iesire s-a lovit de o problema: nu avea din ce trai. Statul trebuia sa isi recupereze cheltuielile de judecata din dosarul ei, de 4 miliarde de lei asa ca a pus poprire pe venitul ei. In plus, un nou dosar a fost deschis de pagubitii FNI din Sibiu. Peste cinci mii de oameni isi voiau banii. Ioana Maria Vlas o tinea insa una si buna. “De ce nu l-au inchis pe Vantu cand trebuia? Si sa-i fi luat banii… Si atunci oamenii si-ar fi primit banii”.

S-a mutat la Sibiu

Drumurile la Sibiu i-au fost insa de ajutor. Si-a gasit un loc la care avusese timp sa se gandeasca in anii petrecuti in inchisoare.

Asa a ajuns sa stea intr-un satuc linistit de langa Sibiu, unde creste gaini si are doi caini care o pazesc. Nu are magar, insa lucreaza pentru o firma care i-a pus la dispozitie o masina – culmea! gri. Si se mandreste cu o camara plina cu bunatati. Retrasa in sat, Ioana Maria Vlas isi traieste linistita batranetea.

  Se intelege cu vecinii si nu pare sa regrete ceva din ..fosta sa viata. S-a impacat cu idea ca a devenit o “ciudatenie” pentru ziaristi, singurii care o mai intreaba cand si cand ce mai face. “Sa spunem adevarul..in mom in care cineva se retrage din lume ..nu mai are cunostinte si nici f multi prieteni. Nu mai sunt interesanta nici din punct de vedere social nici financiar pt nimeni. Poate pt unii reprez ai mass media..ca o pffuuu ciudatenie! Da, ca o ciudatenie!”

Cel mai mare vis al ei, pentru 2014 este „sa fie peste in balta din spatele gradinii, sa se incalzeasca si sa pescuiesc in liniste. Nu am visuri mari, am avut dintotdeauna propria ratiune, nu imi place sa ma hranesc cu iluzii”, a declarat Ioana Vlas pentru Cancan.ro.

„Mama FNI” sustine ca nu este atat de bogata pe cat se speculeaza si ca isi poate pune intr-o valiza toata averea ce o detine in momentul acesta.

Averea pe care o am acum ii pot pune in doua valize cand mor. Nu sunt bogata. Daca as fi fost, eram plecata din tara cu averile mele si traiam mai bine. Am ales sa imi traiesc viata decent, intr-un sat uitat de lume”, spune ea.

(G.A.)