Dragos Bucur, despre cariera si familie! „Ce sa faci cu faima si banii daca atunci cand te intorci in vila ta de lux esti singur?”

Actorul si-a dat seama in ciuda succesului pe care il are pune mai mult pret pe momentele pe care le petrece alaturi de familie si si-a exprimat aceste ganduri intr-un text intitulat simplu „Sofia”, dupa numele fiicei sale.

„Degetele Sofiei cand s-a nascut, mici si albe m-au facut sa ma simt mai emotionat ca cel mai bun public din lume, primul “tata” spus de ea, mai bucuros ca semnarea celui mai mare contract si privirile oamenilor catre ea cand danseaza ca o rata la spectacolele din gradinita, mai mandru ca cel mai bun film al meu!

Nasterea Sofiei a schimbat raportarea mea la aceasta meserie si felul in care ma simt sau nu “realizat”.

Ce sa faci cu faima si recunoasterea, cu banii si cu succesul, cu masinile de fite si hainele de lux, cu inscrierea ta in carti de istorie a cinematografiei si a teatrului (nu ca ar fi cazul in situatia de fata, nu sunt chiar asa de plin de mineJ) daca atunci cand te intorci in vila ta de lux esti singur?” a scris Dragos Bucur.

Insa, cu toate acestea, actorul sustine ca inca isi iubeste meseria dar ca nu se compara deloc cu bucuria de a vea o familie frumoasa si fericita.

„Nu vreau sa par ipocrit, am o meserie extraordinara, apreciez tot ce mi-a oferit viata in acest domeniu si ii sunt recunoscator (vietii, lui Dumnezeu, sortii, numiti cum vreti), dar eu am decis: nu se compara nici o profesie, oricat de nobila si de frumoasa ar fi ea cu bucuria unei familii si “scandalurile” unui copil.

Profesia, fie ea artistica si deosebita, pentru mine are doar rolul de a ma sustine in petrecerea unei vieti frumoase si fericite alaturi de cei dragi.Nu stiu cati oameni pe lumea asta au sansa unei ocupatii atat de frumoase ca a mea dar eu nu asta va doresc.

Eu va urez liniste si bucurie, viata fumoasa si familie implinita, Craciun si Paste petrecute acasa, cadouri si calatorii (iar daca se poate sa munciti ceva frumos, cu atat mai bine)” a conchis actorul, pe blog.
 

Alex Toderasc