Cum sa evitam riscul osteoporozei „Ce stil de viata ar trebui sa adopt pentru a preveni osteoporoza si care este medicatia pentru aceasta boala. Mentionez ca atat mama, cat si sora mea sufera de aceeasi problema, insa la ele apare mult mai rar si nu se manifesta atat de virulent ca la mine.” Angela, 44 ani Raspuns: Tratamentul acestei afectiuni cuprinde o serie de masuri conservatoare si o gama destul de larga de medicamente care sunt recomandate de catre medicul specialist (reumatolog, endocrinolog, ortoped), in functie de particularitatile fiecarei persoane, la care se adauga optimizarea aportului de calciu si vitamina D. Dumneavoastra si sora sunteti persoane tinere si puteti sa luati cateva masuri pentru prevenirea acestei afectiuni sau intarzierea aparitiei ei. Sunt unele masuri simple care ajuta organismul in general si osteoporoza in special. Se recomanda renuntarea la fumat, o dieta variata care sa aduca aportul necesar de proteine si calciu (aproximativ 1.500 mg de calciu/zi), pastrarea greutatii corporale in parametri corespunzatori varstei si inaltimii. Sedentarismul scade stimularea formarii osoase, de aceea se recomanda ca persoanele sa fie active, sa practice un sport adaptat posibilitatilor individuale, kinetoterapie individuala supravegheata sau macar mersul pe jos. Activitatea sportiva va creste si tonusul muscular, cu o mai buna coordonare a miscarilor, a mentinerii echilibrului si scade riscul de cadere. In cazul in care aveti o afectiune, vorbiti cu medicul curant daca aceasta sau tratamentul urmat pot sa duca la aparitia osteoporozei. Expunerea la soare in orele recomandate, adaptata fiecarei persoane, asigura aportul necesar de vitamina D (responsabila de absorbtia calciului din tubul digestiv si de reglarea eliminarii urinare a acestuia). In cazul instalarii menopauzei trebuie sa vorbiti cu medicul endocrinolog despre oportunitatea instituirii tratamentului de substitutie hormonala. Se poate face un test DEXA dupa primele luni de la instalarea menopauzei, ulterior periodicitatea acestui test pentru monitorizare fiind stabilita de catre medicul curant.