Cobra la protap si grasime putreda de rechin

Sange cald de sarpe, pentru potenta

Calatoriile in toata lumea l-au pus in fata unor obiceiuri culinare pe cat de bizare, pe atat de spectaculoase. Asa a aflat prezentatorul TV Razvan Marc ce neamuri se inghesuie sa consume reptile si sobolani, gandaci de bucatarie ori fructe cu gust de hazna. „Vrei sarpe la protap? Trebuie sa o iei inspre Vietnam. Acolo e paradisul mancatorilor de taratoare veninoase sau nu. Carnea de sarpe e la mare pret, asa ca, dupa ce vietnamezii si-au decimat in tigai si wok-uri toti serpii de pe langa casa sau din padure, apeleaza acum la vecinii din Cambogia si Laos pentru transporturi de serpi vii, pentru a hrani apetitul crescand pentru carnea de reptila atat al localnicilor, cat mai ales al turistilor. Sarpele se gateste in 1.000 de feluri, insa ritualul clasic spune ca acesta trebuie adus la masa viu, i se taie jugulara, iar sangele este colectat intr-un recipient, amestecat cu rachiu de orez si servit barbatilor, sa-l dea pe gat ca pe un shot de tequila. Se zice ca face bine la potenta. Apoi sarpele mort este dus in bucatarie si gatit dupa preferintele clientului”. Pretul unui kilogram difera in functie de sortiment. Cobrele sunt cele mai scumpe, 70 de dolari pe kilogram, iar pentru un sarpe de casa poti plati doar 10 dolari. Turistii rusi bogati comanda cobre tot timpul, spune el, localnicii pastrand asemenea delicatese doar pentru zilele de sarbatoare. Desi si-ar fi dorit, Razvan n-a mancat sarpe in Vietnam. S-a razgandit vazand custile in care isi asteptau randul la cutitul bucatarului serpi, caini, broaste testoase si furnicari, randuite in curtea restaurantului in care il condusese ospatarul spre a-si alege „victima”. „Plin de frisoane, am zis ca vreau o broasca testoasa, parea cea mai comestibila aratare din curtea groazei”.

Sobolanii din Ecuador au gust de pui

In Australia, Razvan a mancat friptura de crocodil, pulpa de cangur si carnati de emu, care aduceau la gust cu carnea de… pui. Insa, „cu adevarat gust de carne de pui, cu tot cu pielita crocanta, textura si oasele mici, au sobolanii care se mananca in Ecuador. Se numesc cuy si se gatesc cu mare dichis in satele din Ecuador. Nu sunt sobolani prinsi in canale, de fapt sunt niste porcusori de Guineea, crescuti pe langa casa si pregatiti la rotisor. Secretul pentru a te bucura de o friptura de sobolan sud-american este sa nu vezi cum se prepara. Procesele de omorare si jupuire par dureroase si alunga pofta de mancare, dar cand ii vezi rumenindu-se frumos deasupra jarului, parca iti revine apetitul. Eu am mancat cu garnitura de cartofi si avocado”.

Oua clocite se mananca pe strada, in Filipine

Distratia mare la mancarurile exotice vine atunci cand chestia din farfurie „pute ca un WC indian sub soarele bolnav din Calcutta”, spune Razvan si da cateva exemple ce i-au iesit in cale. „Ouale clocite din Filipine, din care puiul sau rata sta sa iasa, vandute la ceas de seara in celebrele piete de noapte asiatice si inghitite cu mare pofta de client, cu putina sare. Carnea si grasimea putreda de rechin sau de oaie, consumate cu placere de islandezi, mai ales in luna februarie, cand isi sarbatoresc stramosii”. Ori teposul fruct numit durian. „Care pute de la o posta si este greu de cultivat. Asiaticii fie il divinizeaza, fie se feresc de el ca de ciuma. Fructul pute a picioare nespalate, iar gustul miezului dulceag are iz de ghena. Cel mai dulce si mai puturos se cultiva in Malaezia si unii localnici pastreaza durian in casa pentru a le mirosi „frumos” toate lucrurile, la fel cum pastra bunica mea gutui, toamna, pe dulap”. In Bangkok, intr-una dintre primele sale emisiuni, producatoarea a avut ideea ca Razvan sa manance insecte, ca „da bine la camera”. „Si am mancat viermi, gandaci de bucatarie, insecte de camp, ba am muscat si dintr-o bucata de scorpion. Crocant si cu gust de usturoi si otet. Episodul a avut o audienta uriasa si cativa ani numai despre asta ma intrebau oamenii pe strada”, povesteste el amuzat.