Monika Konczyk, poloneza de 32 de ani care a fost nevoita sa se arunce de la etajul unu al cladirii incendiate de anarhistii londonezi, a vorbit despre clipele de groaza prin care a trecut pana sa fie salvata de romanul Adrian Manu si despre "boala" de care sufera natiunea engleza.
Si-a lasat tara natala, Polonia, si a plecat la Londra, in cautarea unei vieti mai bune. In loc sa gaseasca „taramul fagaduintei”, Monika Konczyk, de 32 de ani, a fost cat pe ce sa-si piarda viata, imaginea cu ea sarind dintr-o cladire incendiata de anarhistii londonezi facand inconjurul lumii. Femeia, care a fost salvata de un roman pe nume Adrian Manu, a vorbit, intr-un interviu pentru „The Sun”, despre dezamagirea ei fata de Anglia. „Am venit aici crezand ca Anglia este o tara extraordinara, cu oameni amabili si buni. Am crezut ca Londra este o societate civilizata, plina de gentlemeni si doamne – dar nu este deloc asa. Anglia este o societate bolnava”. Monika se mutase de numai trei saptamani in apartamentul ei din Corydon (sudul Londrei), cand bandele de huligani au incendiat intreaga cladire, lasandu-o pe femeie blocata inauntru. „Se bucurau ca urma sa mor. Erau ca niste animale, niste animale lacome sI egoiste”, isi aminteste poloneza, in interviul din „The Sun”. Ea a stat 45 de minute in cladirea in flacari, pana si-a facut curaj sa sara in strada, unde a fost ajutata de romanul Adrian Manu sI de politisti. „M-a socat sa vad un asemenea comportament in Anglia. Nu am vazut asa ceva nici macar in Polonia”, a continuat Monika Konczyk. Femeia de 32 de ani a povestit cat de greu i-a fost in tara natala sI cat de mult s-a luptat sa poata sa plece in Occident, pentru a trai mai bine. „Viata mea din Polonia era foarte grea. Munceam multe ore sI primeam foarte putini bani. Am venit aici pentru un nou inceput. Nu m-am gandit nicio secunda ca mi s-ar fi putut intampla asa ceva. As fi putut muri sI pentru ce?”, s-a intrebat poloneza. Monika a ajuns in Anglia in luna martie, dupa un drum de 23 de ore cu autobuzul, la insistentele surorii ei, care muncea deja aici. Era ingrozita de schimbare, de faptul ca nu o sa se poata adapta, dar a reusit sa-si gaseasca repede de lucru, intr-un magazin. Pana in ziua in care a dat piept cu moartea, Monika nu a lipsit nici macar o data de la serviciu, muncind din greu pentru a castiga cat mai multi bani pe care sa-i trimita acasa, unde o asteapta fiul ei de zece ani.