Cum l-a regasit pe Dumnezeu un gimnast medaliat la mondiale

In 2009, Alin Sandu Jivan, unul dintre cei mai buni gimnasti romani ai ultimului deceniu, lua hotararea sa se pocaiasca. „Ma obisnuisem cu atmosfera din iad. Foc, fum, patimi, vicii, depresii, insatisfactii, remuscari, intuneric si strigate de durere. Acesta este iadul. L-am vazut, l-am mirosit, l-am trait”, e explicatia oferita de multiplul medaliat la Europene si la Mondiale. Era doar sfarsitul unui calvar. In copilarie, plangea din orice si se bucura doar cand o insotea pe mama lui la biserica. Apropierea de Dumnezeu il linistea.

La scoala impartea Biblii, dar devenise tinta glumelor colegilor sai: „Sectantule!”, ii strigau acestia. Refugiul si l-a gasit in gimnastica. La ora sapte avea antrenament, mergea la cursuri apoi si dupa-amiaza se pregatea din nou. Dar tot sportul avea sa ii produca si prima mare dezamagire. Pe la 14 ani, Jivan trebuia sa participe la un turneu din Elvetia pentru a fi selectat in lotul national. Venea dupa un concurs in care luase sapte medalii, dintre care patru de aur. Antrenorul sau l-a exclus insa dintr-un motiv incredibil:

„Eu nu fac antrenamente de doua ori pentru un pocait!”. Sub presiunea batjocurii celor din jur si a supararii, adolescentul Jivan a inceput sa-si inece amarul in bautura. A renuntat sa mai mearga la biserica, preferand barurile si discotecile. „Imi inecam constiinta in vicii doar ca sa fiu in rand cu