Dupa ce a declarat pentru CANCAN ca i-a dat Briannei Caradja peste 100.000 de euro pentru a fi mama purtatoare, Lestat Monroe, partenerul fostului sot al printesei, iese la rampa cu noi dezvaluiri. De data aceasta, francezul ii contesta trecutul si tine sa ridice un semn de intrebare in privinta originilor princiare ale Briannei.
Dedesubturile „afacerii” dintre Brianna Caradja si cuplul Perry Zizzi – Lestat Monroe capata noi aspecte. Daca in editia de ieri a CANCAN partenerul fostului sot al printesei a dezvaluit culisele intelegerii pe care a facut-o cu aceasta pentru a deveni mama purtatoare, Monroe contesta acum inclusiv trecutul Briannei. „Brianna a zis ca este fiica unui oficial din guvernul francez, dar cand s-a nascut ea mama ei era maritata cu un american. Pana la urma, unde este adevarul? A mintit din nou? Noi, francezii, spunem: esti intotdeauna sigur de mama ta, dar nu si de tatal tau. Titlul se mosteneste pe linie paterna, la fel cum este in familia regala a Romaniei. Ea poate sa isi spuna Brianna Caradja, dar nu stiu daca isi poate spune „printesa””, a declarat pentru CANCAN partenerul lui Perry Zizzi. Lestat Monroe a intrat in posesia unei traduceri a unui document care atesta nasterea Briannei pe 10 aprilie 1962 sI a unei dovezi de stare civila care atesta ca mama printesei s-a casatorit in aprilie 1947 cu un cetatean american.Cele doua documente pe care Lestat Monroe le-a adus in sprijinul afirmatiilor sale atesta ca „La 10 aprilie 1962, ora 1.30, s-a nascut in Boulevard du Chateau: Helene Sophie Laure, de sex femeiesc, fiica lui: Alexandra Dora Ileana Caradja, nascuta la 6 aprilie 1920, in Bucuresti, Romania, fara profesiune”. Numele tatalui nu apare pe acest act incheiat in prezenta unui martor.Cel de-al doilea document confirma, in limba franceza, prima casnicie a Ilenei Caradja cu Dumitru Bragadiru, intre 1942 – 1947, dar si cea de-a doua legatura, oficializata cu M. Robert Moevs, pe 22 aprilie 1947, la trei luni dupa pronuntarea divortului de primul sot. Actul, datat 31 mai 1994, este semnat de consulul roman de la acea vreme, Ion Dumitru Vintila.