O iubire puternica, pasionala, ajunge de multe ori sa sfarseasca printr-un razboi puternic, urat si umilitor pentru ambii fosti parteneri. Chiar daca te-ai numarat sau nu printre cei care au avut parte de rupturi agresive la viata lor, sigur te-ai intrebat cum de se ajunge atat de rapid la acele momente siropoase, demne de filmele indiene.
Un prezentator american de emisiuni radio a abordat aceasta problema in public, pentru prima oara, prin anii 1970. Atunci el a afirmat: „La despartire, iubitii isi spun ca se urasc. Iar la auzul acestor vorbe, ambii au senzatia ca asta inseamna ca orice sentiment de dragoste intre ei e mort si ingropat. Ei bine, opusul iubirii nu este ura, ci indiferenta. Atunci cand urasti pe cineva inseamna ca inca mai tii la acea persoana”, a spus americanul. Din pacate, prezentatorul nu a avut foarte mare popularitate, insa aceste vorbe sunt repetate si astazi de psihologi din intreaga lume.
Asadar, acesta este motivul pentru care linia dintre aceste doua sentimente este foarte mica.
Aceasta ura nu este reala
Cei doi nu ajung sa se urasca realmente. Aceasta ura este un surogat al sentimentului adevarat. Cele mai multe persoane, inconstient, pretind ca-si urasc partenerul doar pentru a masca durerea si neputinta produsa de incheierea relatiei. Este un mecanism de adaptare pentru a evita infruntarea problemelor actuale. Deci, cei care isi insusesc sentimente de ura fata de celalalt partener sunt, de fapt, lasi si nu vor sa-si vada propriile imperfectiuni.
Amintirile ti se arata sub o alta forma
Pentru a trece mai usor peste durerea sufleteasca produsa de abandonul celuilalt partener, avem tendinta sa ne amintim tot ce a fost mai rau in relatie. Chiar daca atunci cand formati un cuplu obisnuiai sa visezi cu ochii deschisi la concediile petrecute impreuna sau momentele frumoase, acum acele imagini devin vagi, neclare, irelevante. Tot acest proces este un scut al subconstientului tau pentru a te apara de reala suferinta, au concluzionat studentii Universitatii Harvard din SUA.