Asteapta cu sufletul la gura sa nasca al doilea copil - tot un baietel, dupa cum i-au spus medicii - si nu mai suporta sa stea in pat. O fire energica, tonica, Adriana Bahmuteanu (36 de ani), sotia deputatului PD-L Silviu Prigoana, si-a cam pierdut rabdarea. Nu are voie sa se deplaseze pentru ca este riscant pentru bebelus, asa ca este "imobilizata" de peste doua saptamani. Ne-a primit totusi la ea acasa si ne-a spus tot ce are pe suflet. A marturisit ca nu traieste ca o printesa, desi lumea asa crede, si ca a avut o copilarie "colorata", care a fost pentru ea "o scoala a vietii la seral". E fericita doar uneori, se teme de Dumnezeu si crede ca a platit prin pierderea unui copil faptul ca i l-a "furat" pe Prigoana sotiei sale.
Reporter: Cum te simti inainte de marele moment, nasterea lui Eduard?Adriana Bahmuteanu: Ma simt prost, si la propriu, si la figurat. Am emotii foarte mari pana o sa stiu eu ca e bine. Si fizic ma simt rau. Am dureri.
Rep.: Silviu Prigoana va asista la nastere?A.B.: Nu. Mi se pare penibil sa stea sa ma vada cu toate matele scoase. Barbatul trebuie sa vada femeia frumoasa, nu labartata si in suferinta. Dupa ce o sa fie totul OK, o sa-i dau telefon sa vina la spital. Avem o conventie clara in acest sens.
Rep.: Va mai doriti un copil?A.B.: Nu stiu daca mai vreau un bebe, astept sa-l nasc pe asta si sunt foarte stresata. Am depasit momentul critic si bebelusul se poate naste oricand, dar pana nu-l vad eu la fata, nu stau linistita, mai ales ca am trecut prin ce am trecut. Am renuntat sa ies in oras, am rarit aparitiile publice pentru ca nu mai vreau sa atrag energii negative in perioada asta. La un articol dintr-un ziar despre faptul ca eram gravida, erau comentarii de genul „Sa dea Dumnezeu sa-ti moara si copilul asta!”, mi l-au blestemat. M-a durut foarte tare, am plans doua zile si nu-mi venea sa cred cat de rai sunt oamenii.
Rep.: Te simti o femeie invidiata?A.B.: Unii ma invidiaza, dar nu au de ce. Nu traiesc ca o printesa, ca o miliardara, n-am diamante pe maini, nu fac excese… Este adevarat ca avem o casa frumoasa, dar este casa lui Prigoana, iar, uneori, parerile noastre sunt divergente si ma simt ca o chiriasa aici. Insa, ma gandesc ca pana la urma ca am un copil frumos, iar barbatul meu nu este cel mai rau de pe planeta, chiar daca uneori ne mai certam. Am invatat sa-l ignor si-l las sa vorbeasca singur, ca televizorul.