„Regret ca nu am cu cine imparti viata”

Dupa multe zbateri si stradanii, ati reusit sa obtineti o victorie: salvarea Teatrului de la Constanta prin trecerea lui in jurisdictia Ministerului Culturii. Va simtiti mandra de aceasta reusita?

Traiesc sentimente contradictorii. Am pornit aceasta batalie revoltata de nedreptatea care se facea unor artisti si culturii in general. Am batut la toate usile cu convingerea ca nimeni nu va deschide. Salvarea noastra a venit de unde speram mai putin: Ministerul Culturii.Pana acum am fost obisnuita cu grija ministrilor de la Cultura pentru institutiile din subordine. Daca nu tineai de Minister erai sortit succesului sau esecului, in functie de calitatea umana a ordonatorului de credite de care depindeai. De data aceasta domnul ministru Kelemen Hunor s-a implicat in criza tuturor institutiilor de cultura din Romania si a incercat, SI A REUSIT sa salveze cateva institutii sortite pieirii. Printre aceste institutii norocoase ne aflam si noi. Reusita nu este a mea, este in primul rand a domnului ministru al Culturii, a echipei de la Ministerul Culturii, care a cautat solutii, a celor care au acceptat solutia propusa de domnul ministru, a colegilor de breasla din tara, care s-au implicat si s-au revoltat pentru noi (domnul Alexandru Arsinel, domnul Mircea Diaconu, actori si artisti de opera din tara, balerini, muzicieni, directori de institutii de cultura), a publicului constantean, a artistilor teatrului nostru, care au demonstrat cu decenta si cu disperare, a mass mediei care ne-a promovat situatia cu generozitate si obiectivism si, de ce nu, a Consiliului Judetean Constanta, intr-un tarziu, cand ne-au aprobat transferul.

De acum institutia noastra este pe maini bune si stiu ca artistii constanteni vor arata ca merita aceasta incredere.

Ce asteptari aveti de la viitor in plan personal?

Sunt adepta dictonului „Nu aduce anul ce aduce ceasul!”. Sunt fatalista si stiu ca ce trebuie sa vina, va veni. Dar pot spune ce doresc de la viitor: sa traiesc intr-o tara civilizata, departe de oameni, cu animalele mele, cu un confort decent, cu camarile pline, cu toate conditiile unei vieti linistite, cu cartile preferate si, mai ales, cu seriale de comedie. Sa imi vizitez cele cateva prietene adevarate cel putin o data pe an si sa le astept la mine in fiecare vacanta.

Aveti vreun regret?

Regret ca nu am o familie, ca nu am cu cine sa duc viata „pana cand moartea ne va desparti”, ca nu am copii si nici sansa de a creste nepotii si a-i invata sa cante si sa fie buni!

Lumea va recunoaste astazi ca fosta iubita a lui Nicu Ceausescu sau, in timp, aceasta perceptie a publicului s-a estompat?Daca dumneavoastra, jurnalistii, nu ati mai insista, dupa 25 de ani, cu acest subiect, sunt sigura ca pe nimeni nu ar mai interesa si nu are nicio importanta pentru altcineva in afara de mine. Nu a influentat cu nimic viata, soarta sau conditia celor ce au trait atunci sau a celor ce traiesc acum.

Mi-ati spus ca sofati mult, vi s-a intamplat vreodata sa aveti probleme cu Politia Rutiera? Ati luat vreo amenda?

Conduc foarte mult, in tara si in afara. Conduc corect, nu imi place sa dau bani Politiei Rutiere. Dar mai vorbesc la telefon si urasc centura de siguranta.

Are 15 pisici si sase caini

In drumurile pe care le-ati tot facut in ultima vreme prin tara ati gasit si niste pisicute pe care le-ati salvat, luandu-le acasa. Sunt tot la dvs. acum?

Nu pot sa nu ma uit in jurul meu si sa nu intervin cand vad suferinta. Dar cand un animalut intra in casa mea (mereu spun ca tranziteaza pana se vindeca) simt intreaga responsabilitate pentru el, o fiinta a nimanui, un sufletel oropsit si nevinovat si nu mai sunt in stare sa-l las in voia sortii. Asa ca ramane membru al familiei numeroase de catei si pisoi. Daca spun numarul celor din casa mea veti crede ca am o rotita lipsa, dar nu este asa. Sunt foarte bogata: animalele sunt recunoscatoare si devotate, si eu am in felul asta prieteni adevarati.Cate animalute aveti in acest moment in custodie si cum va descurcati cu ele?

Acum am acasa 14 pisicute, toate au nume si istorii dramatice. Iar al 15 lea, cel mai nou, Neghinita, abia a facut ochi si este pisoiul de voiaj. Il iau mereu cu mine, de 10 zile de cand l-am gasit, pentru ca nu se poate hrani singur si ii dau laptic cu pipeta. Cateii proprii stau in curtea parinteasca si sunt acum sase. Nu am pus la socoteala animalele de la adapost si cele de pe strazile Constantei si ale Bucurestiului. Din fericire, am prieteni buni si cativa dintre ei contribuie financiar cu bani de mancare, de operatii de sterilizare, cu bobite, vaccinuri si medicamente.

Ce ati face cu banii daca ati castiga 1 milion de euro?

As finanta un adapost pentru animalele abandonate, as sustine acte de caritate pentru copiii necajiti si batranii suferinzi si as calatori. Cu doar 1 milion de euro in atatea directii as face cate putin din toate.

Daca nu ati fi fost soprana, in ce alt domeniu v-ar fi placut sa lucrati?

Mi-ar fi placut sa lucrez in comert. Sa am un magazin de „ceva”, de „orice”, alimentar sau de moda, discret, cu preturi decente, sa castig si eu, dar sa nu piarda nici clientii. Se spune despre lumea artistilor ca are si o latura mai intunecata. V-ati simtit vreodata invidiata? Ati avut colege/ colegi care au incercat sa va sape?

Culisele sunt intunecate si lupta culiselor este apriga in lumea stralucitoare a spectacolului. Am ignorat oamenii care mi-au facut rau si chiar le-am recunoscut calitatile (daca le aveau). Nu am invidiat niciodata pe nimeni. Invidia nu are rost. Nu poti lua nimanui ceea ce Dumnezeu i-a dat si nici nu poti sa-ti insusesti calitatile altora.

Va placeati mai mult la 20 de ani sau va considerati un om mai bun acum?

Am fost un om bun prin ereditate si educatie. Poate ca la 20 de ani eram mai superficiala sau mai increzatoare, dar nimic nu s-a schimbat in esenta.

Ii plac Andra si Anda Adam

Care a fost cel mai urat lucru care s-a spus vreodata despre dvs.?

Toate minciunile care se spun despre mine sunt urate, toate nedreptatile pe care unii „jurnalisti” le nascocesc ma revolta. Sunt un om drept si urasc minciuna, nu ii vad rostul si nu vad de ce nu promovam adevarul, de ce alergam dupa situatii false, create pentru a defaima, in loc sa cautam ce e mai bun intr-un om, sa dam exemple bune si sa visam sa traim frumos.

Dar cel mai frumos?

Pretuiesc ceea ce maestrul Nicolae Herlea a spus acum 30 de ani, cand eram solista la Brasov: „Fetita asta trebuie sa cante la Opera. Este cea mai buna Gilda pe care o avem in Romania”!

Ce cantareata din generatia actuala din muzica pop va place?

Imi place Nico, imi plac Anda Adam si Andra. Bineinteles si Monica Anghel.

Si pe cine nu ati vrea sa mai vedeti niciodata cantand?

Aici lista este mai lunga, cu cat rochiile sunt mai scurte si play-back-ul mai evident.Nu vreau sa „infierez” artistele en vogue si, daca soarta lor este asa de generoasa, nu pot eu sa stric urzeala destinului cu comentarii rautacioase. Ar trebui sa fie loc pentru toata lumea.