„Niciodata in viata nu a primit niciun cadou”

In cateva randuri vreau sa va spun trista poveste de viata a prietenului meu. Un baiat de 25 de ani care de la varsta de 6 ani a ramas orfan si a trebuit sa lupte pentru a se descurca singur in viata. Acum 19 ani, cu 3 zile inainte de 15 septembrie, isi astepta parintii sa vina sa il ia de la bunici pentru a-l duce la scoala. Acest lucru nu s-a mai intamplat pentru ca parintii lui, impreuna cu cei doi frati, au murit intr-un tragic accident pe Dunare. Viata lui a luat o alta intorsatura ramanand fara mama si fara tata – persoanele care iti ofera in viata cel mai mare sprijin si cea mai multa iubire. Singurul lui sprijin ramanand bunicii din partea tatalui, care au incercat sa ii aline suferinta, au fost si mama si tata, au muncit din greu pentru a-l putea trimite la scoala si pentru a-i oferi ceea ce parintii lui nu ii mai puteau oferi. Bunicii lui au fost nevoiti sa lupte si sa munceasca pentru ca nepotul lor sa nu ajunga intr-un orfelinat. La varsta de 10 ani, cand copii nu au nici o grija pentru ca au parinti alaturi si le ofera tot pentru a fi fericiti, el a fost nevoit sa se duca alaturi de bunici la munca, dar in acelasi timp se ducea si la scoala. Deoarece in satul in care a trait nu se faceau decat 10 clase, a fost nevoit sa intrerupa scoala din lipsa banilor, transportul pana la Galati costand foarte mult. Acum un an a mai primit o lovitura grea. Persoana care a fost sprijinul lui in viata, bunicul lui, a murit. Singurul lui sprijin a ramas bunica lui, o femeie batrana si bolnava de care il desparte 350 km. Acum un an am venit in Bucuresti pentru a-si putea ajuta bunica si pentru a-i multumi pentru tot ce a facut pentru el de cand a ramas orfan. Desi nu a avut parinti langa el, nu a cerut nimic de la nimeni, a muncit pentru a se putea descurca in viata. Cel mai mare vis al lui ar fi sa poata sa isi cumpere o masina, dar nu are posibilitatea pentru ca anul acesta s-a inscris la liceu pentru a putea urma o facultate, isi doreste o cariera in armata, restul banilor ii da pe chirie si ii trimite si bunicii lui. Sunt zile in care este foarte trist, se gandeste de ce viata a fost asa dura cu el luandu-i atat mama, cat si tatal de langa el. Se gandeste la ziua cand o sa isi intemeize o familie si nu o sa aiba parintii alaturi de el. Desi au fost zile in care nu se mai putea descurca, a luptat si a trecut peste toate. Niciodata in viata nu a primit niciun cadou. Cred ca, daca ar castiga, ar fi cel mai mare cadou pe care viata il ofera dupa ce a fost asa dura cu el. Numai dvs. puteti indeplini visul unui baiat care nu a avut parte de fericire niciodata. Va multumesc. PRISCOVEANU CRISTINA FLORINA Bucuresti