„nu a stiut ce inseamna copilarie”

Avem un baietel, Alin-Ionut, o minune de baiat, pe care ni l-am dorit din tot sufletul. L-am nascut la o varsta inaintata, la 30 de ani. Baiatul nostru a fost diagnosticat cu tetra pareza spastica, paralizie cerebrala. Aceste afectiuni au facut ca fiul nostru sa nu mearga niciodata, ramanand imobilizat intr-un scaun cu rotile si suferind foarte mult. De la varsta de 9 luni am stat cu baiatul numai prin spitale. Nu a mers la scoala niciodata, nu a stiut ce inseamna copilarie, dar este incantat si se bucura enorm de mult in mijlocul copiilor, vazandu-i jucandu-se, alergand si, din cand in cand, strigandu-l pe nume. Stim ca baietelul nostru va ramane dependent de acest carucior, avand un handicap grav, de gradul I. Speram ca aceasta masina i-ar aduce copilului nostru un strop de fericire, o raza de lumina in viata lui. El este extraordinar de incantat cand merge cu masina si se bucura foarte mult. Este foarte greu si foarte trist cand nu-ti poti ajuta propriul si singurul copil, neputandu-i alina suferinta. Oameni buni, stiti dvs. cat de mult sufar dimineata cand ma trezesc si-mi vad copilul neputandu-se ridica, neputand sta in fundulet, neputandu-se imbraca, neputand manca, neputand face nimic. Cata suferinta, cata durere exista in sufletul meu de mama. Cat de greu este seara, cand mergem la culcare. Dupa o ora de somn baietelul trezindu-ma si rugandu-ma: „Mami, intoarce-ma si pe mine de pe o parte pe alta, pune-ma si pe mine pe burtica. Mami, intinde-mi si mie piciorusele, ridica-ma si pe mine. Este cumplit si foarte dureros. Atunci simt ca totul se naruie in jurul meu. Plang si ma rog la Dumnezeu sa-i usureze suferinta. Daca as avea aceasta masina, Logan, as imbraca baiatul frumos, l-as urca in masina si m-as plimba in toata tara. As face orice sa evadeze din acel blestemat de scaun cu rotile si i-as face viata mai linistita sufleteste si suferinta mai usoara. Dumnezeu sa va lumineze. ‘ COMANESCU GEORGEL Micesti, jud. Arges