Doar asa voi reusi sa evadez din „inchisoarea”mea, numita casa, fara sa mai apelez la vecini, prieteni sau rude atunci cand am urgenta nevoie de masina. Recunosc ca am avut in 1997 o masina, era foarte bine ca ne puteam deplasa oriunde, dar in 2000 ne-am mutat la casa, pentru ca am doi copii, dintre care unul de 20 ani paralizat la pat. Fiindca la bloc nu puteam sa-l scoatem afara, am facut sacrificiul si ne-am mutat la casa pentru a-i oferi o altfel de viata, mai buna, pentru ca indiferent cum l-a lasat Dumnezeu, merita ce este mai bun pe lume. Am fost nevoiti sa vindem masina pentru ca ne cadea acoperisul in cap, fiind de la oras nu stiam ca o casa se cauta intai la acoperis. Sunt foarte multe de facut la casa si nu am mai reusit sa ne cumparam masina. Acum pur si simplu sunt obligata sa stau acasa, nu mai pot pleca pentru ca fiul meu necesita asistenta permanenta si atunci cand trebuie sa merg la control sau la spital, intotdeauna trebuie sa apelez la diverse cunostinte. Mi-as dori foarte mult o masina pentru ca as avea posibiliattea sa plecam si noi cu Marius, baiatul meu, pe la bunici sau la plaja, pentru ca oamenii te servesc din mila pentru el la urgente, sa vada frumusetile naturii si sa se bucure ca mai vede si alte persoane. Mi-as dori o masina in care sa-l pot lua cu mine si sa merg cu carutul intr-un mall, sa-i arat ca lumea vazuta la televizor exista, cu adevarat. Daca necesitatea de a avea o masina va ramane un vis, depinde de dvs. Si va multumesc ca oamenii au posibilitatea de a spera intr-o minune. Cu stima, Lepirda Florentina Murflatar, jud. Constanta