Ne dorim o viata mai activa si sa nu trebuiasca sa depindem mereu de cei din jurul nostru. Ma numesc Cristina (am 22 de ani) si locuiesc impreuna cu prietenul meu, Laurentiu (26 de ani), ambii fiind persoane cu handicap. Amandoi suntem in scaun cu rotile si ne este foarte greu sa mergem la recuperare, pentru ca nu prea avem unde in orasul nostru. Locuim impreuna de un an, stam in chirie, iar venitul lunar al amandurora este pensia de handicap. Ne-am cunoscut la Bucuresti, la o fundatie unde locuiam si lucram. Amandoi faceam parte dintr-o echipa de baschet, dar acum, ca ne-am stabilit in alt oras, e foarte departe si nu mai putem participa. Aici unde locuim ne-au inscris la o asociatie unde mai mergem din cand in cand si atunci cand nu ploua. Ne-am mai inscris la un centru de recuperare unde mergem ambulatoriu, iar acolo ne-am dus 10 zile, iar dupa nu am mai fost, pentru ca e departe si sa mergem cu taxiul e greu. Nu stiu, poate trebuie sa avem pile ca sa ajunga scrisoarea pe site, dar noi nu vrem decat o sansa ca toti ceilalti. Laurentiu si Cristina. Va trimitem si niste poze ca sa demonstram ca e adevarat ceea ce va scriem. Romila Cristina Deva