„nu m-as mai obosi carand cu spatele…”

Sunt la un pas de a pierde tot ce am si caut cu disperare un punct de sprijin pentru a opri dezastrul. Anul trecut, mafia mandatarilor imobilari a reusit, prin falsuri si inselaciune, sa faca rost de actele apartamentului meu si sa il inregistreze pe numele lor la Administratia Financiara si la Cadastru. A urmat o serie de vanzari-cumparari facute intre membrii clanului. In vara au venit cativa tigani si au inceput sa loveasca in usa cu un ciocan. Usa era de lemn si a cedat repede, yala a fost smulsa din toc cu tot cu suruburile in care era prinsa. Am avut noroc ca eram acasa pentru ca ei adusesera o usa metalica pe care se pregateau sa o monteze in locul usii mele. De ciuda ca nu le-a reusit manevra ne-au dat in judecata cerand evacuarea mea din locuinta si au facut si plangere penela impotriva mea pentru ca i-am tras un picior unei tiganci in loc s-o las sa intre in casa, cum ar fi vrut ea. Acum ma judec cuei in doua procese si va dati seama cati bani si cata energie va trebui sa investesc pentru a ma lupta cu mafia imobiliara! De aproape 7 ani ocupatia mea este vanzator volant de ziare. De ani si ani imi tot doresc sa am si eu o masina. Cu ea munca ar fi mai usoara si castigurile mai mari, as putea trasnporta mai multa marfa, as putea ajunge mai devreme atat la livrare cat si la vanzare, nu m-as mai obosi carand cu spatele… In acest moment, o masina mi-ar fi de folos mai mult ca oricand. Daca voi avea sansa sa o castig prin concurs, nu voi dezamagi, voi gasi forta necesara pentru a invinge mafia imobiliara! Masina nu o voi vinde niciodata, ci cand voi considera eu ca si-a implinit menirea, o voi dona cuiva, care in acel moment va avea nevoie de ea, asa cum eu am nevoie acum. Asa sa imi ajute Bunul Dumnezeu! STROESCU LIVIA EMILIA Bucuresti