M-ar ajuta sa-mi pastrez copiii, sa cred in faptul ca, daca esti bun, D-zeu te poate face sa invingi, pentru ca in lume mai sunt si alti oameni buni, pentru ca m-ar ajuta sa traiesc si sa lupt mai departe pentru copiii mei fara de care n-as putea trai! N-am fost si nu sunt bogat, fapt pentru care fosta sotie m-a parasit (anul 2005) si a fugit in Italia, lasandu-ma cu doua fetite mici, de 3 ani si respectiv 4 ani. Dupa cateva luni s-a maritat cu un macaronar. Si-a indeplinit visul! In februarie 2007 a venit si mi-a deschis un proces pentru vizitare minori si unul pentru reincredintare minori. Ne-am judecat pana la recurs. Am castigat decizia irevocabila! Dupa cateva zile (ii permite art. 44 din codul familiei) deschide iar proces pentru reincredintare minori. Si, ca sa puna capac, introduce si un proces pentru partaj! De altfel, pentru ca n-am acceptat sa-i vand copiii contra unei sume mari de bani plus apartamentul, mi-a promis ca ma va aduce la sapa de lemn. Eu nu i-am cerut cheltuieli de judecata, desi ea a cerut de fiecare data! Am fost nevoit sa imprumut peste 100 de milioane, caci salariul imi ajungea pentru traiul zilnic, nu si pentru procese. Ma gandesc cu teama la momentul cand se va termina procesul de partaj si nu voi mai putea obtine alt imprumut. Ma va scoate din casa si fetitele pentru care mi-am sacrificat multe, multe zile nedormite vor fi luate de la mine si, spre groaza fetitelor, vor fi date la niste straini fara D-zeu. Sunt trei ani de cand a plecat, fetita cea mare a inceput clasa I si astazi mi-a spus ca d-na de religie a dus-o la clasele mari (a IV-a, a V-a, a VI-a) sa le recite Crezul: „Cred intr-unul D-zeu…”. Va dati seama cat de mandru am fost ca am crescut-o frumos, ca le voi creste si voi fi mandru de ele? Doar cred in D-zeu! Trifan Marcel Roman, jud. Neamt