Ma numesc Miu Mihaela sunt din Bucuresti si doresc sa relatez povestea celor doi copii gemeni ( baieti) ai mei Alex si Dani. Sunt casatorita de aproapte 10 ani iar la aceasata data copii au 7 ani si 9 luni.Dupa o perioada de timp de la nastere circa 1 an si jumatate, uitandu-ne in jurul nostru si consultand anumite carti privind cresterea copiilor am constatat, cu tristete ca baietii nostrii ieseau din tiparul normal de dezvoltare, in sensul ca din punct de vedere neuropsiho-motor si de limbaj evolutia lor era aproape inexistenta. Pe langa aceasta se adauga si faptul ca plangeau si tipau foarte mult.Dupa trecerea altor luni, in care starea copiilor a ramas aceeasi, am impartasit temerile si framantarile noastre, unor persoane apropiate care ne-au indrumat sa mergem cu copiii la un consult de specialitate in neuropsihiatrie. Urmand sfatul primit am aflat cu durere si stupoare diagnosticul copiilor nostrii si anume: ” autism infantil, sindrom hiperchinetic sever, intarziere in dezvoltarea psihomotorie si de limbaj”. Am simtit atunci ca si cand pamantul ne-ar fi fugit de sub picioare. Acest teribil diagnostic a fost stabilit cand copiii aveau 2 ani si 8 luni. Ceea ce este extrem de trist e faptul ca in toata aceasta perioada de timp( 5 ani) copii nu au evoluat aproapre deloc. In aceste conditii o masina noua ar fi fara indoiala binevenita in vederea usurarii transportului copiilor la centrul de recuperare sus amintit. Miu Mihaela