Radiografie. Niciodata, pana acum, nu a existat un asemenea test inaintea alegerilor „mari”: un scrutin care sa arate, cu adevarat, cum stau partidele in preferintele alegatorilor, iar surprizele sunt de mari proportii, existand mai multi perdanti decat castigatori Bogdan Tiberiu Iacob Rezultatele conturate ieri la alegeri sunt in mare contradictie cu sondajele de opinie din anul 2007. O noua dovada, daca mai era cazul, a „obiectivitatii” acestor date care, dupa cum a avertizat de mult Cozmin Gusa, sunt supervizate de serviciile secrete mai inainte de a fi aruncate pe piata. Datele partiale indica un PD la cota de 29%, urmat de PSD – 21,5%, PNL – 13,5%, PLD – 8,1%, UDMR – 5,8%, PNG – 4,8%, PRM – 4,1%, Laszlo Tokes – 3,6%, PC – 2,8%, PIN – 2,5%, PNTCD – 1,4%. Sa vedem, pe scurt, cum stau protagonistii dupa aceste rezultate:
Desi a castigat alegerile, PD nu are motive sa jubileze. De la ametitoarele procente de peste 40%, din sondaje, la doar 29%, la vot, e uriasa distanta. Daca ne gandim ca vreo cateva procente le-a adus si profund neconstitutionala si imorala implicare a lui Basescu in campania PD, atunci putem spune chiar ca PD nu sta nici pe departe atat de bine cum visa. INSOMAR dadea PD, in aprilie, cu 42%, CURS il dadea cu 40% in iulie, ATLE cu 37% in august. Cel mai pesimist era BCS-ul din noiembrie, care il dadea cu 35%. E limpede de ce liderii PD sunt mai mult decat nervosi in culise si se vorbeste de aspre sanctiuni contra unor filiale.
Cel mai slab scor din istoria partidului, iar presedintele Geoana rade imbecil. In spatele sau, Vanghelie, mult mai lucid, e pamantiu. Dezastrul PSD e si dezastrul stangii din Romania, care e reprezentata doar de procentele partidului lui Geoana, in timp ce dreapta aduna PD, PNL, PLD, UDMR, PNG, PRM, adica vreo 70%. E clar ca va urma un congres extraordinar, iar conducerea actuala isi va lua zborul.
Liberalii au refuzat sa dispara din politica, asa cum ar fi vrut Basescu si isi conserva un procent rezonabil, daca ne gandim ca au preluat si intreaga eroziune a guvernarii. O mobilizare mai buna le poate aduce un scor mai ridicat anul viitor.
Prima mare surpriza a alegerilor e scorul PLD, care devine al 4-lea partid al tarii. Cam neverosimil scor si generand anumite suspiciuni de corectitudine. Dincolo de asta, victoria lui Stolojan convine de minune lui Basescu, dar ii exaspereaza pe democrati, care de la cota de 25 la 1 oferita PLD, in caz de fuziune, acum cateva luni, ajunge acum la mai putin de 4 la 1. De la intrarea lui Vadim in finala prezidentiala, in 2000, e prima oara cand cineva ia mai mult la vot decat in sondaje (3% INSOMAR din octombrie, 5,6% BCS din noiembrie).
Formatiunea maghiarilor a rezistat eroic tuturor sondajelor care o dadeau sub pragul de 5% si consemneaza si victoria asupra PRM, cazut sub stacheta. Interesant e ca voturile UDMR si ale lui Tokes, adunate, ating aproape 10%, adica peste procentele populatiei maghiare, iar explicatia sta in mobilizarea exemplara a ungurilor, in raport cu romanii.
Partidul lui Becali merge la fel de prost ca echipa Steaua. Desi se trambita noul presedinte, Becali nu obtine nici macar un fotoliu de europarlamentar. Dupa obiceiul lui, ar trebui sa schimbe antrenorul, dar asta nu se va intampla: latifundiarul din Pipera va conduce partidul pana in 2009.
PRM cade pentru prima oara sub pragul electoral, confirmand profetiile analistilor care au anticipat de mult caderea ireversibila a lui Vadim Tudor. Pericolul unguresc nu mai e valabil dupa intrarea in UE, de evrei nu se mai ia, e clar ca Vadim a ramas fara obiectul muncii. Semn al disolutiei din PRM e si gestul nebunesc al liderului de a anunta demisia parlamentarilor sai. Niciun parlamentar nu il va urma pe tribun, iar acesta risca sa ramana fara partid pana la alegeri.
Laszlo Tokes e marea surpriza, fiind primul politician roman care obtine un scaun de parlamentar, la Bucuresti ori la Strasbourg, pe cont propriu. Cel mai aproape de aceasta performanta s-a aflat Miron Cozma, cu ani in urma. E clar ca Tokes se va grabi sa produca agitatie in PE, constient ca numai o activitate intensa ii va intari cota politica neasteptat de buna pe care a obtinut-o.
Grupul perdantilor include un partid, PC, care plateste pretul inconsecventei politice (la fiecare cateva luni schimba temele mari de atac si chiar orientarea de ansamblu), unul prea tanar, PIN, al carui lider are, totusi, demnitatea de a demisiona si un partid istoric, PNTCD, care ar trebui deconectat, in fine, de la aparatele care dau senzatia ca ar fi viata in cadavrul la care sunt conectate. Taranistii ar trebui sa aiba decenta unei morti juridice, ca partid, macar in amintirea lui Corneliu Coposu si sa nu il mai oblige, in alegeri, sa incheie plutonul perdantilor.