Jose Leandro Andrade, primul star internațional al fotbalului
A fost primul idol internațional al fotbalului și, totodată, unul dintre cei mai eleganți mijlocași defensivi din istorie. Până la apariția lui la Jocurile Olimpice de la Paris din 1924, Europa nu mai văzuse vreodată un fotbalist de culoare, iar jocul său a fermecat atât de tare mulțimile încât presa vremii l-a supranumit „Minunea Neagră”. El a fost Jose Leandro Andrade.
Înainte de a-și începe cariera de fotbalist la nou-înființatul club Bella Vista, în 1921, Jose Leandro Andrade și-a câștigat existența lucrând ca lustragiu, vânzând ziare sau chiar cântând la tobe și la vioară într-o trupă de carnaval. Prestațiile sale de la Bella Vista, pentru care a înscris șapte goluri în 71 de meciuri între 1921 și 1923, l-au propulsat și în echipa națională, unde a debutat în 1923, când a cucerit și primul titlu de campion al Americii de Sud.
1924 avea să reprezinte anul de referință al carierei lui Andrade, propulsat la statutul de star internațional. După ce a făcut pasul spre Nacional Montevideo, alături de care a câștigat primul titlu de campion național, și a obținut a doua Copa America din palmares, el a cucerit publicul la Jocurile Olimpice de la Paris.
Uruguayul a defilat în turneul olimpic, unde a trecut de Iugoslavia cu 7-0, de Statele Unite cu 3-0, de Franța cu 5-1, de Olanda cu 2-1, în semifinale, iar în ultimul act, a învins Elveția cu 3-0. Pe măsură ce naționala celestă avansa în competiție și popularitatea lui Andrade creștea, iar curând tot Parisul a fost la picioarele lui. Într-o noapte chiar, el nici nu s-a mai întors în locul unde era cazată întreaga echipă, iar un coleg l-a găsit într-un pat de hotel înconjurat de femei! Mai mult, după câștigarea medaliei de aur la Jocurile Olimpice, Jose Leandro a fost invitat să rămână în capitala Franței pentru a continua sărbătoarea. Lustragiul timid și sărac fusese înlocuit de un adevărat rege al cabaretului.
La un an după triumful de la Jocurile Olimpice, Nacional a dorit să profite de pe urma popularității lui Jose Leandro Andrade prin organizarea unui turneu în nouă țări din Europa, care au atras 800 de mii de spectatori. La jumătatea turneului, Andrade a fost consultat de un medic belgian întrucât nu se simțea prea bine, aflând că suferă de sifilis, contractat ca urmare a stilului extravagant de viață.
În 1928, el a cucerit a doua medalie olimpică de aur la Amsterdam, dar competiția din Olanda a avut urmări grave asupra sănătății lui Jose Leandro Andrade. Acesta s-a lovit violent de o bară în timpul semifinalei cu Italia, incident în urma căruia vederea i-a fost serios afectată. În timp, el avea să își piardă vederea la un ochi din cauza loviturii de la Amsterdam, precum și a sifilisului de care suferea.
În 1930, Andrade a fost unul dintre cei mai buni jucători ai primei ediții a Cupei Mondiale, găzduite chiar de Uruguay. El a fost considerat al treilea cel mai bun fotbalist al turneului final, câștigat de naționala celestă. Cupa Mondială din Uruguay a reprezentat și cântecul de lebădă al lui Andrade în echipa națională, pentru care a jucat în 33 de meciuri, înscriind un singur gol.
În 1931, după șase petrecuți la Nacional Montevideo, pentru care a marcat 29 de goluri în 105 partide, un procent excelent pentru un jucător cu o poziție mai retrasă pe teren, Jose Leandro Andrade a șocat din nou când a trecut în curtea marii rivale Penarol.
Pe 5 octombrie 1957, Jose Leandro Andrade a murit în mizerie, la Montevideo, înconjurat doar de medaliile sale. Totuși, acest sfârșit trist nu poate eclipsa existența unui sportiv memorabil, care a oferit amintiri unice tuturor celor care l-au văzut vrăjind mingea cu picioarele sale.
P.S. Povestea lui Jose Leandro Andrade va putea fi citită în ediția a doua a cărții „100 de fotbaliști legendari”, care va apărea în acest an.