Monumentul familiei Poroinianu din “Bellu” are in spate o poveste care ar putea inspira orice scenarist de telenovele sau capodopere romantice. La mai bine de un secol, drama unui amor ratat da in continuare farmec muzeului mut din cimitirul bucurestean.
Unul dintre cele mai impozante monumente funerare din Cimitirul Bellu ascunde o poveste cu valoare de scenariu venezuelean. Pe una dintre aleile patate de umbra racoroasa lasata de crengile pomilor, in apropiere de locul in care isi odihneste somnul de veci Mihai Eminescu, turnat in bronz si semnat de un sculptor italian, se afla cavoul familiei Poroinianu.
Lucrarea intruchipeaza un barbat care plange langa trupul neinsufletit al unei fete ce sta asezata pe spate, o scena in care durerea pare a fi cuvantul cheie.
Consemnata de mai muti scriitori, povestea cusuta cu ata timpului nu a fost confirmata vreodata, insa, in continuare, trezeste interesul celor care trec prin cimitir sau se documenteaza pe internet si la fata locului.
Iubirea de pe malul Senei, tragedia de langa Dambovita
Mitul este legat in jurul numelui lui Constantin Poroinianu, un latifundiar din secolul al XIX-lea, din zona Olteniei. Fiul acestuia, plecat la studii la Paris, s-a indragostit de o riverana, iar tinerii amorezi s-au intors la Bucuresti pentru ca baiatul sa-si anunte neamurile ca si-a gasit iubirea vietii lui si se va casatori.
Ea era hotarata sa spuna “oui”, el avea “da-ul” pregatit cu tot cu inel. Insa a intevenit un amanunt ce a schimbat totul intr-o tragedie care are ecou si la peste 100 de ani distanta. Astfel, la un moment dat, amintirea tineretilor sale l-a izbit pe tatal baiatului, direct in moalele constiintei.
Undeva in anii sai de june, o aventura de o vara pe malurile Senei l-a procopsit cu o pensie alimentara pentru o fetita nou nascuta. Era chiar fata pe care baiatul sau o prezenta drept viitoarea sa nora.
De neconceput pentru acele vremuri si pentru un mediu din care proveneau familiile lor, insa incapabili sa reteze dragostea care i-a prins prizonieri in propriile sentimente, indragostitii au luat o decizie radicala. S-au sinucis in camera de hotel, dupa o ultima noapte in care si-au trait amorul chiuretat de destinele incurcate ale parintilor.
Mit sau adevar?
La scurt timp, macinat de remuscari si incapabil sa lase timpul sa-i cicatrizeze suferinta, Constantin Poroinianu si-a luat, la randul lui, zilele.
Peste aceasta poveste s-a asternut un secol, iar la fel ca bronzul in care a fost sculptata amintirea personajelor in cimitirul Bellu, farmecul povestirii a dainuit. Multi tineri amorezati aduc si azi flori la monumentul “Fratilor indragostiti”, un mit sau o intamplare care da farmec unui muzeu mut, asa cum este Bellu.
De la fratii indragostiti din Bellu, la jurnalistul potent din Paris
Intr-un cimitr din Paris se afla un monument cu o poveste care a dat nastere unui adevarat fenomen.
Victor Noir, pe numele sau de francez, un jurnalist evreu care a trait la jumatatea anilor 1800 si a murit intr-un duel cu Printul Pierre Bonaparte, nepotul lui Napoleon, se joaca cu imaginatia femeilor de mai bine de un secol. Mai bine spus, femeile se joaca cu ceva ce facea parte din “arsenalul” lui Noir. Si nu este vorba de penita sa… Astfel, monumentul sau funerar, care il intruchipeaza in pozitia in care a murit, intins pe spate si imbracat intr-un parpalac, a fost “binecuvantat” cu un detaliu in jurul caruia s-a nascut o adevarata isterie.
Este vorba de organul genital, cel pe care autorul sculpturii l-a reprezentat intr-o nevinovata erectie, iar de aici a inceput totul. S-a spus ca doamnele si domnisoarele care saruta “dotarea” Noir raman gravide. Nu s-a dovedit daca toata aceasta poveste are vreun efect cand vine vorba de fertilitate, insa un lucru este clar, zona prohabului sculpturii lui Noir luceste precum blitz-ul aparatului sau de fotografiat.
CITESTE SI:
I.M