TRIST. Dorinel Munteanu s-a zbatut ca un leu in cusca pe marginea terenului. Avea de luat o revansa Sperante desarte. Moldovenii si-au dorit un teren mocirlos, pe care sa castige macar un punct Cristian Blanuta Degeaba s-au dus la biserica fotbalistii lui Dorinel Munteanu, sa-i ceara Celui de Sus sa arunce cu sute de mii de galeti cu apa peste Vaslui. Domnul e si el microbist, ii place sa-l vada pe cel mai bun castigand, asa ca i-a ordonat Sfantului Ilie, cel care raspunde, Acolo, Sus, la El, de irigatii si dintr-astea de-ale agriculturii, sa-si ia liber duminica. Moldovenii facusera planul unei victorii mocirloase. Teren greu, lupta surda si un sut de exceptie plecat din piciorul lui Ljubinkovic. Simplu! Ora jocului, terenul „respira”, desi plouase rau de tot in zilele precedente disputei. Clujul lui Andone a bagat, din start, tupeu maxim. Semedo si Didi au „ars-o-n” sprinturi devastatoare, iar Culio si-a ondulat glezna de maestru. Trica. A aparut si ginerele lui Balaci in meci, exact cand a trebuit. Executie perfecta, bara o data, bara a doua oara… adjudecat: 0-1. Culio da cu stangul, de la marginea careului, in sperantele lui Porumboiu: 0-2. Angajatul din Ceruri, moldovean la origine, a mers pe blat. A aruncat cateva galeti inspre Vaslui. Volum, insa, mult prea mic.