Acum mai bine de un secol, in orasul Roman din judetul Neamt, se nastea Sergiu Celibidache. Inca din primii ani ai copilariei a fost atras de pian, instrument la care invata sa cante excelent, dar si de minge, ca oricare alt pusti. La 18 ani, viitorul dirijor paraseste casa parintilor in urma neintelegerilor cu severul sau tata, Demostene, care era un ofiter de cavalerie ce visa ca fiul sau sa devina un influent politician.
Dragostea tanarului Sergiu pentru muzica l-a facut sa plece de la Iasi, unde se mutase din primele luni de viata, la Bucuresti pentru a-si continua studiile. Este momentul cand traiul sau devine din ce in ce mai greu. In 1935, el ajunge la Paris, iar cativa ani mai tarziu in Berlin, la invitatia lui Heinz Tiessen, profesor la Facultatea de Muzica. Acesta ramasese impresionat de talentul iesit din comun al romanului, dupa ce Sergiu ii trimisese un cvartet de coarde compus de el insusi. Situatia financiara a lui Celibidache este insa una precara, iar pentru a face rost de bani se angajeaza ca pianist corepetitor pentru un dansator. Era inceputul anilor ’40, care au corespuns si cu primele sale incercari ca dirijor al corurilor feroviarilor si al controlorilor de tramvai. Acestia din urma au contribuit decisiv la supravietuirea lui, oferindu-i ani la randul o camera unde sa stea. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, romanul slabeste enorm din cauza lipsei de hrana si scapa ca prin minune de bombardamente.
Dupa incheierea razboiului, cariera lui Celibidache a cunoscut o ascensiune fulminanta. Luna august a anului 1945 este una dintre cele mai importante din viata lui. El dirijeaza Orchestra Filarmonicii din Berlin profitand de faptul ca dirijorul-sef, Wilhelm Furtw