Noul selectioner umbla cu carabina pe umar

EXPERIENTA. Chiar daca nu merge decat de cateva ori pe an la vanatoare, Radu Voina a reusit sa doboare, de-a lungul vremii, cativa mistreti Pasiune. Radu Voina impusca porci mistreti si a devenit vanator dupa un stagiu de doi ani ca haitas George-Mihail Parvan Privit de aproape, pare un tip obisnuit. In realitate este un munte de om. Are peste un metru si optzeci de centimetri. Chiar daca a adunat 58 de ani, se vede clar ca are grija de starea sa fizica. Un pachet de muschi. Nici vorba de obisnuita burtica la majoritatea concetatenilor de aceeasi varsta. E calm. Vorbeste rar. Ca orice ardelean. Origine de care e mandru. „Eu sunt din Ardeal. Am fost educat ca un ardelean, ma comport ca un ardelean. Chiar daca, uneori, nu inteleg faptele unora din jurul meu. Daca am ceva de spus, ii spun direct, in fata, intre patru ochi”. Asa s-a autocaracterizat Radu Voina. Omul care a revenit in atentia opiniei publice odata cu nominalizarea sa ca posibil selectioner al reprezentativei feminine de handbal a Romaniei. Ardeleanul Voina este vanator. Nu unul pasionat, insa unul experimentat. „Am prieteni in Sighisoara care m-au invitat cu ei la vanatoare. Cu multi ani in urma, poate vreo cincisprezece. Mi-a placut linistea din padure. Natura. O atmosfera frumoasa”, rememoreaza Voina. A urcat rand pe rand treptele afirmarii ca vanator. „Nu e deloc simplu. Cine vrea, isi ia arma si se apuca sa impuste, nu. Am fost haitas vreo doi ani. Apoi am dat examen, teoretic, testare psihologica. Trebuie sa recunosti animalele, sa stii perioadele de imperechere, cand si ce ai voie sa vanezi”, a spus fostul campion mondial. Chestionat asupra armei pe care o foloseste, Voina s-a marginit sa spuna ca e vorba de o carabina, nu foarte scumpa, cu o teava lunga de 60 de centimetri si cu o magazie pentru cinci cartuse. Pretul armei ar fi de aproximativ doua mii de euro. „Fiecare isi cumpara ce i se potriveste, ce doreste. Normal, in functie de permisul port arma. Nu conteaza marca”, a conchis fostul selectioner al „tricolorilor”. Mi-e mila de animale, dar unele dintre ele chiar produc stricaciuni. Daca mi-e mila de porcii mistreti? Daca ar fi vorba de oameni, ar fi altceva. Asa, discutam de echilibrul ecologic” Radu Voina