Vocea de aur a formatiei Phoenix a avut si alte preocupari in afara de muzica. Arhitectul Mircea Baniciu a participat la proiectarea orasului Orsova

Reporter: Cand ati inceput sa cantati folk?Mircea Baniciu: Nu stiu… Am inceput cu folk, iar cand Nicu Covaci m-a luat, m-a luat dintr-un spectacol unde cantam folk, Donovan, Bob Dylan, chestii de acest gen, si de-ale mele.

Rep.: La nivelul acela aveati deja propriile piese?

M.B.: Da, aveam incercari, dintre care unele au fost reusite si au ajuns piese cunoscute. „Daca ai ghici”, „Intelegere”, „Cu tine in gand” si altele sunt compuse de mine cand eram student la arhitectura si faceam asta doar ca hobby. Niciodata nu mi-am inchipuit ca nu o sa fac arhitectura si ca o sa-mi devina meserie chitara si muzica. Uite ca s-a intamplat!

Rep.: Pana sa va ia Covaci la Phoenix aveati un public al dvs.?M.B.: Nu cred, pentru ca eu cantasem doar pe la Teatrul German din Timisoara, intr-un spectacol de muzica si poezie. Mai era unul intr-un club care era sonorizat de Phoenix si acolo m-au vazut. Ramasesera fara Moni Bordeianu, solistul lor care plecase in America. Baietii i-au spus lui Covaci „ba, vezi ca acolo este unul care si canta bine, si arata bine”. Era foarte important sa arati bine, eram sportiv, ne stiam si de la canotaj. Eram bun cat am fost junior la canotaj. Si au zis gata, hai in Phoenix. Si asta a fost treaba.

Rep.: Ati dat un fel de testare cu Nicu Covaci?M.B.: Testarea a fost la un chef la el acasa. Zice: „Ia sa-ti dau chitara sa vad ce stii!”. Cand a vazut ca fetele au picat pe spate, a zis: „Asta e, il pun in fata”. Era si o lege nescrisa ce venea de la fostul solist, care era vedeta Timisoarei. Pai, cand il vedeau fetele pe Bordeianu erau lesinate. Asta mi-a fost sortit si mie niste ani de zile.

Rep.: Cati ani aveati cand ati cantat prima oara cu ei?M.B.: 20. Eram student la arhitectura, deci am prins-o din timp, as putea spune. Pai, la 23 de ani eram deja vedeta nationala, eram ala de la Phoenix.

Rep.: In timpul facultatii ati apucat sa desenati vreo casa?M.B.: In facultate da, dar dupa aceea nu. Dar nu o casa, nu prindeam noi asa ceva! Au fost in schimb niste proiecte la care am lucrat. Era in perioada cand s-a demolat vechea Orsova, care este sub Dunare acum din cauza barajului. Si trebuia reconstruita. Toate facultatile din tara au fost puse sa vina cu propuneri. Spiritul astora mai tineri probabil ca era mai activ, cu o imaginatie diferita fata de a profesorilor. Am avut ca proiecte diverse biserici, au reconstruit-o pe cea catolica si inca una, si vile, case si blocuri.

Rep.: Adica ar putea exista o casa pe-acolo care sa fie facuta pe desenul dvs.?M.B.: Da, sigur ca da. E posibil. Sigur ca multe dintre ele erau si ale noastre, pe care le-au folosit profesorii considerandu-le idei bune.

Rep.: Daca prima chitara ati primit-o de la mama dvs., a doua cum a aparut?M.B.: Pe a doua am primit-o cadou in ‘73, in 31 iulie – nu pot sa uit – de ziua mea, de la iubita mea. Aveam o prietena care avea si rude in strainatate si prin ei am primit-o. O am si acum, dar este la un lutier, cineva care o restaureaza, pentru ca a imbatranit nitel si ea.

Rep.: A fost nevoie vreodata sa luati lectii de canto?M.B.: N-am luat niciodata. Vocea ma tine poate pentru ca nu fumez si o antrenez. Nu fac pauze mari, am spectacole foarte des si pentru mine ele sunt importante si pentru mentinerea in forma. Cand nu ai rutina asta, incep sa scartie ba unele, ba altele. De-aia accept si spectacole mai putin mari, pentru ca, de fapt, cel mai important este sa exersezi si sa fii prezent.

Rep.: La momentul plecari Phoenix-ului ati avut probleme cu Securitatea?M.B.: M-au luat si m-au tinut inchis 24 de ore la beci, ca sa le spun tot ce stiu. Problema era ca nu se stia unde au plecat, Covaci a fost atat de grijuliu! Eu i-am si spus la o discutie, inainte de plecare, ca, in cazul in care nu au de gand sa plece cu totii, celor care raman sa nu le spuna unde vor sa ajunga.

Rep.: Banuiati ca s-ar putea sa aveti probleme dupa fuga lor?M.B.: Am fost o fire mai putin prinsa de astia de ma anchetau. Si s-au prins pentru ca glumeam cu ei dupa ce m-au luat si m-au bagat in beci. Faceam glume si i-am dezarmat, pentru ca nu au avut ce sa-mi faca. Le-am zis: „Degeaba ma tineti aici, pentru ca le-am zis sa nu-mi spuna unde merg daca au de gand sa plece fara mine”.

Rep.: Si v-au lasat in pace?M.B.: Nu, nici vorba. Chiar am povestit alor mei o faza haioasa din ‘89, dupa ce au inceput la Timisoara bubuielile. Aveam un apartament chiar in spatele Palatului telefoanelor din bulevardul Banu Manta. Am iesit pe terasa cu telefonul la ureche si imi povestea unul de la Timisoara ca se impusca aia, ca au murit oameni si ce se petrece. La un moment dat ii zic „bine, hai sa incheiem acum ca mi-e frig pe terasa”, intuind cumva ca este ascultat telefonul. Cam la 30 de metri de blocul meu s-a deschis un geam de la telefoane si o doamna onorabila spune: „Nu va asculta nimeni, domnu’ Baniciu, vorbiti, ca vrem sa stim si noi ce se intampla!” (rade). Si continua: „Va incheiem contract pe anul acesta, nu mai platiti nimic tot anul, numai vorbiti”, striga doamna aia.

Rep. Dar pana atunci nu ati avut probleme in cariera?M.B.: Nu, aveam in continuare spectacole si am spus ca intamplator sunt si eu unul dintre compozitorii Phoenix si pot sa cant toate piesele care s-au cantat acolo.

Rep.: Dupa plecarea Phoenix-ului ati mai colaborat pe texte cu Serban Foarta sau numai cu Dan Verona?M. B.: Cu Foarta nu, in schimb cu domnul Verona am avut o colaborare exceptionala si sper sa se mai intample. El a spus ca in ultima vreme scrie mai putin, dar cele mai frumoase versuri pe care le-am avut pentru cantecele mele au fost scrise de el – pe albumele Secunda 1 si 2, care au fost luate dupa basmul „Tinerete fara batranete”.

Rep.: Cum ati ajuns la aceasta idee?M.B.: Tot ma intreba pe ce sa ne bazam, de unde sa porneasca. Si intr-o seara, la o sticla de votca, i-am zis hai sa gandim o treaba frumoasa si, cand i-am dat ideea, a spus ca este fenomenal. Asa s-a conturat povestea si i-a placut foarte mult, s-a vazut.

Rep.: Se poate trai din folk?M.B.: Unii da, dar nu toti. Unii chiar traiesc din asta. Eu si cu Mircea Vintila ne descurcam, Alifantis se descurca, Socaciu a trebuit sa se mai duca pe la Parlament sa se descurce si mai sunt altii care-si vad de alta treaba, dar sunt convins ca microbul a ramas in majoritatea. Ne intalnim la festivaluri, care, din fericire, sunt din ce in ce mai multe in tara si avem deja lumea noastra. E foarte, foarte frumos. De fiecare data ne revedem cam aceiasi, cu cativa ani in plus.

Rep.: Ce fac copiii dvs.?M.B.: Ana are 19 ani si e in ultimul an la Liceul German. E frumoasa si canta frumos. Victor merge pe 8 ani, e si el la scoala. Cand ne intalnim, ne jucam, mergem la schi, la fotbal, lucruri barbatesti, ne miscam, altfel nu scap. Am copii frumosi si ii multumesc lui Dumnezeu. Asa mi-a fost dat. Amandoi sunt haiosi, cred ca ma mostenesc din punctul acesta de vedere. Adica au simtul umorului si sper sa-l pastreze asa, nealterat.

Rep.: Ce face Ana dupa ce termina liceul?M.B.: Ea vrea sa se lanseze in media. I-am zis ca o sustin in orice alege ea. Asa am facut si eu, maica-mea nu mi-a impus niciodata nimic. Am facut ce mi-am dorit. Cred ca este important pentru un copil sa faca ce-i place, pentru ca asta o sa faca tot restul vietii. Nu e hotarata inca. Merge si inspre muzica, pentru ca e foarte buna. Cea de-a doua chitara a mea la ea merge.

Rep.: Am auzit-o cantand si are o voce speciala…M.B.: Draga de ea! E o fata misto, bai, modesta si la locul ei!

5 secrete1. Fara tutunNu mai fumez, dar pana aici am avut 4 sau 5 tentative pana am reusit. Prima oara nu am fumat un an si sapte luni. Apoi am avut o problema cu gatul si nu am fumat 9 luni. A venit Revolutia, in ‘89, si in strada am cerut cuiva sa-mi dea o tigara. Cand s-a nascut fiica-mea, in ‘93, m-am lasat si am rezistat 5 ani.2. DestinDaca ar fi ramas tatal lui langa el, poate l-ar fi chemat Cancev astazi. „Asta e o istorie pentru mine aproape inchisa. E destul de trista. Intr-un cuvant: tatal meu a fost un om care nu m-a dorit inca de la inceput si cu asta basta. Ne-am intalnit ocazional, dar fara niciun fel de sentiment, n-am simtit nimic.”3. VacantaSpera ca anul acesta sa-si implineasca un vis mai vechi: o croaziera pe Mediterana. Calatoria o are „deja pe hartie, in plan, pentru anul acesta”.4. IntretinereIn tinerete a facut canotaj de performanta, astazi inoata mai mult vara. „Din pacate, trebuie sa reiau, ca am luat proportii iarna asta si mi-am propus sa mai merg la piscina”.5. SurprizaPrimul reportaj al Anei ca eleva a Scolii de Televiziune l-a facut despre tatal ei. Ana canta uneori in duet cu tatal si spune ca o reprezinta piesa lui – „La inceput de drum”.