Mircea Radu l-a cunoscut pe Dan Puric pe scena teatrului, apoi l-a vizitat in culise si a constatat ca nu e nicio diferenta intre actorul si omul Dan Puric. La fel de calm, intelegator si atent este si in viata, si pe scena.
Ceea ce l-a impresionat cel mai mult pe Mircea Radu a fost felul in care Dan Puric strange mana celui pe care il saluta. Este un mod aparte care transmite incredere: „Cand saluta, nimeni nu strange mana ca Dan Puric. Atunci cand faci cunostinta cu el sau apreciezi o vorba pe care a spus-o si, ca semn, daţi mana, ai senzatia ca palma ta are aceeasi marime cu a lui. Ca priza pe care o fac cele doua maini e perfecta – e intr-atat de buna inct el te-ar putea tine in gol, peste balconul de la ultimul etaj al unui zgarie-nori, timp in care cu cealalta mana s-ar spala pe dinti…”