Dupa aproape trei luni petrecute prin spitale, la Spitalul Bagdasar-Arseni si la Universitar, cand aproape nimeni nu mai spera, starea de sanatate a lui Iurie Darie( 83 ani) incepe sa se amelioreze. Ieri, in cea mai torida zi a anului si in ciuda faptului ca se afla pe fuga intre casa si spital, Anca Pandrea a acordat un interviu in exclusivitate pentru cancan.ro, dezvaluind pentru prima oara carui fapt i se datoreaza insanatosirea miraculoasa a sotului ei.
Reporter: Cum se simte domnul Iurie Darie?
Anca Pandrea: Iura al meu este mai bine, multumesc lui Dumnezeu! Acum misca manutele, tine ochisorii deschisi, intoarce capul cand imi aude vocea, iar ieri a dat sa vorbeasca. A balmajit ceva, a scos un gajait cand eram langa el cu asistenta. Ea glumea spunandu-mi ca e sigura ca a injurat-o. (Rade) R: Acesta este un semn bun, un miracol, nu?A. P.: E ajutor de la Dumnezeu. E sprijinul Lui si indurarea dupa ce m-am rugat sa ne ajute. Vedeti, alaltaieri a fost sarbatoare mare iar eu m-am dus la biserica sa ma rog. Am fost la Biserica Silvestru. Am stat la slujba, am aprins o lumanare pentru Iura si am dat acatist. M-am rugat, am luat apa sfintita si mir si am plecat la spital. Noi avem deja un ritual de a ne incepe ziua. Dimineata ii fac toaleta, il dichisesc si il aranjez, apoi il dau cu mir si ii dau sa bea Apa Sfintita. R: SI acest ritual credeti ca a ajutat?A. P.: Si acesta, dar si slujbele, acatistele si rugaciunile colective si mai ales faptul ca m-am dus la moastele Parintelui Ilie Lacatusu de la Cimitirul Giulesti. Am ajuns acolo indrumata de Odette, o femeie cunoscuta aici in spital, care era insotitor la o persoana bolnava. Cu ea am si ramas prietena si ea m-a dus la moastele Parintelui Ilie Lacatusu, un preot cu har, mort de 15 ani a carui trup a fost gasit intact dupa deshumare. Mai intai s-a dus ea pentru noi si, mi-a cerut sosetelele lui Iura pe care le-a trecut peste trupul care face minuni, apoi mi le-a adus ca sa le poarte. Dupa asta m-am dus sa vad si eu cu ochii mei ce-i acolo. Am trecut hainele lui Iura peste moastele Parintelui Ilie Lacatusu de la Cimitirul Giulesti. M-am rugat, am sarutat si am atins moastele si de atunci parca am prins amandoi puteri. Eu sa pot sa il ingrijesc si sa fiu linistita, iar el s-a intremat vazand cu ochii.
Ii citeste povesti, iar seara ii pune muzica la walkman
R: Se vad schimbarile la dansul?A.P.:Cum sa nu, toata lumea a sesizat si s-a bucurat. Desi sta lungit in pat si are saltea anti escare, are pampers si trebuie ingrijit tot timpul, parca a prins viata si culoare. Ziua ii citesc povesti si seara ii pun muzica, la walkman, adica ii pun castile pe urechiusele lui. Asculta ce am gasit si eu. Medicul zice ca mintea lui este brici, ca el stie tot dar nu poate sa vorbeasca. E buna orice fel de muzica, dar eu am doar doua casete si tot inregistrez peste ele. Daca cineva are casete mici cu muzica clasica, Beethoven si Bach, ii rog sa mi le aduca mie daca lor nu le sunt trebuincioase. R:In afara de aceste casete de ce mai aveti nevoie, cu ce pot sa va ajute oamenii care doresc?A.P.: Cu sange, sa doneze sange grupa A2 la Institutul de Hematologie si sa spuna acolo ca o fac pentru Iurie Darie. Primul care a donat a fost senatorul Dorel Onaca, care si-a dat sangele pentru Iura al meu. Oamenii pot sa ne ajute si cu bani. Da, avem un cont. Este deschis pe numele meu, Anca Pandrea, la Banca Transilvania, sucursala Stefan cel Mare si va dau si numarul : RO 45BTRL04401201M20549XXXStiti cum este, cand e vorba de o boala lunga, cheltuielile sunt foarte mari. In spital ramai fara pampersi, fara medicamente, fara multe. Si atunci n-ai ce sa faci, mergi la farmacie, scoti portmoneul si platesti cat ti se cere. Nu stai sa vina pastilele la spital, ca nu poti sa opresti medicatia. In rest, sanatate sa ne dea bunul Dumnezeu ca le ducem pe toate. Aaaa, si inca ceva! Uitati, tot pentru Iura s-au facut rugaciuni comune. Adica un grup de prieteni din Germania si cativa oameni care locuiesc in acolo s-au intalnit si s-au rugat in acelasi timp pentru Iura al meu. Gestul asta m-a impresionat cel mai tare. Atatea oameni si toti intr-o ruga, si un gand. Scuzati, imi dau lacrimile, nu mai pot sa vorbesc( n.r. plange usor). Probabil si de asta este el mai bine.