Ion Dichiseanu, despre anii petrecuti in lagarul nazist: „Mancarea era la cazan, bombele cadeau, au murit si cativa romani, ii multumesc lui Dumnezeu ca am scapat”

„Tata, fiind ceferist la Adjud, a colaborat cu nemtii. In timpul razboiului, ei controlau toate caile ferate, iar el trebuia sa comunice cu ei. Acest Fritz, sau cum il chema, de multe ori venea la noi acasa. Mama, in afara de cei noua copii, se ocupa de multe ori si de acesti musafiri. Cand Romania a intors armele, la 23 august 1944, nemtii au indreptat pistolul spre noi: ‘Sunteti prizonieri!’. Ne-au urcat intr-un vagon, parintii si cinci dintre copiii care mai ramaseseram acasa si ne-au dus in lagarul de la Salzburg. Am o admiratie pentru unguri: cand am trecut prin Ungaria, stationam o ora-doua, iar ungurii ne dadeau paine si apa. Copil fiind, am fost marcat de asta. Apoi, guvernul ungur s-a opus sa fim exterminati, pentru ca eram familii nevinovate, nu eram soldati. De fiecare data cand merg in Austria fac un ocol si la Salzburg. In locul lagarului este o fabrica de bere si un restaurant. Privesc si ii multumesc lui Dumnezeu ca am scapat. Ulterior, dupa ce am revenit in România noastra draga, am locuit o vreme la Galati si, apoi, m-am stabilit in Bucuresti, omul care mi-a devenit casa si care m-a infiat ca pe un fiu”, a declarat Ion Dichiseanu pentru Adevarul.