Tudor Mihaita a ales sa nu-i calce pe urme tatalui sau, decizie care s-a dovedit ulterior a fi una fericita. A inceput cu diferite sporturi, n-a zis nu nici actoriei, s-a apucat de Jurnalism, pentru ca, in urma cu sapte ani, sa fie primul roman care a adus in Romania Jiu Jitsu-lui brazilian. Taina la care, nu mai departe de weekendul trecut, a excelat la nivel international, devenind vicecampion european in cadrul unui turneu ce a avut loc la Lisabona.
De la varsta de 7-8 ani, Tudor a cochetat foarte putin cu scena si mai mult cu sporturile. A inceput cu fotbalul la „Pionierul”, dar a renuntat rapid din cauza atmosferei bolnavicioase din jurul fenomenului. „Era prea multa golanie, nu ca eu as fi fost vreun sfant”, spune sec Tudor. A continuat cu baschetul la echipa sa de suflet, Steaua. Dar din pricina unei accidentari s-a vazut nevoit sa renunte si la acest sport. Cum actoria nu il atragea deloc, prin clasa a XII-a Tudor a urmat totusi unele cursuri de regie, care insa nu i-au acaparat prea tare atentia tanarului de la acea vreme. Si astfel, Mihaita junior a decis sa urmeze cursurile facultatii de Jurnalism, descoperindu-si dragostea pentru scris. Tudor Mihaita s-a apucat de Jiu Jitsu brazilian, culmea, dupa ce doctorii i-au interzis sa mai faca vreun sport in urma unui accident destul de serios suferit la spate, pe o partie de snowboard. Tanarul s-a documentat si a aflat ca acest stil de arte martiale nu se bazeaza total pe forta, ci mai mult pe tehnica. A vizionat cateva casete cu „parintele” Jiu Jitsu-lui brazilian, Royce Gracie, si, la cateva saptamani distanta, Tudor se afla deja la Milano in cadrul unui stagiu de pregatire condus chiar de catre celebrul instructor. Astfel, Mihaita junior a devenit primul roman care a adus acest stil de lupta in Romania, punand si bazele unei academii. Chiar daca nu a urmat o cariera in actorie, Tudor a fost sustinut de catre tatal sau sa isi urmeze propriul drum. „Tata si-a dat seama ca exista riscul sa fiu mereu in umbra sa daca nu ajungeam cel putin la nivelul la care a fost el. Si asa m-a sustinut in toate proiectele mele, poate mai putin cand am decis sa ma apuc de Jiu Jitsu. De fapt, el mereu ma intreaba cand ma vede ca plec la sala: