Daniel Nitoiu isi aduce aminte ca in copilarie era tare neastamparat, iar povestile lui din acea perioada par a nu se mai termina. El marturiseste ca mereu era pus pe sotii si intra in tot felul de probleme.
„Pe cea cand i-am tras tatalui meu scaunul de sub fund, v-am povestit-o. Cand am spart farul masinii unui interlop din oras o stiti, dar „vanatoarea cu perne” sigur nu o stiti atat timp cat nici parintii nu o stiu. O afla si ei acum, cand oricum fapta s-a prescris si nu mai pot fi pedepsit. Asa spune legea.
Se facea ca era o zi frumoasa de vara si eu si fratele meu nu puteam sa iesim din casa, pentru ca eram prea mici pentru „cheia de gat”. Chilomanul a inceput cu un razboi cu apa. Fratele meu m-a udat un pic, apoi eu pe el mai mult, apoi el a luat o sticla, apoi eu am luat un bidon… si uite asa, toti peretii din casa si mobila s-au cam udat. Dupa expirarea perioadei armistitiului in care am uscat cu uscatorul de par campul de lupta, am decis sa semnam o coalitie, pentru ca generalul Daniel avea o idee nastrusnica.
„Supravegherea victimelor prin vizorul usii si atac iminent cu artilerie grea: